All dreams are lost in lies

[Effy K. Dietrich]

Încă o dată gândul îi zbură la pisica sa, cât timp aştepta răspunsul lui Eveline. Deja îi era dor de ea. Cine o va mai urma peste tot pe unde mergea? Cine avea să se aşeze în braţele sale torcând, atunci când era nervoasă? Cine îi va mai fi alături ? Însă , exact cum specificase mai devreme Eveline, timpul trece foarte repede. Imediat se va trezi că este vacanţa de iarnă, şi va putea să se întoarcă acasă să o ia pe Lorette.
O ascultă pe Eveline atentă, dându-şi seama că o înţelegea perfect. Şi ea ar fi vrut să aibă mai mult timp să vorbească cu puţinii, dar foarte apropiaţii săi prietenii. Să meargă la cinema, în parc şi vă vorbească la telefon , ca şi cum ar fi fost o Încuiată. Dar în acelaşi timp nu dorea să renunţe la Hogwarts în ruptul capului, pentru că era printre puţinele locuri unde nu se simţea ca o ciudăţenie în ochii celorlalţi.
" La mine e a doua casă." Zise ea cu un mic surâs. Nu putea numi prima ei casă, pentru că orice amintiri urâte ar avea, casa , cu părinţii, verişorii şi prietenii săi, rămânea casă.