The wrong choice

[Ginny Anne Alden]

Capitolul XXI STOP! Interzis amintirilor!
Chris Sanchez Pov.

Apa rece curgea din duş poposind pe pielea mea albă. Încă odată mi-aş fi dorit ca amintirile să se oprească,să rămână în trecut acolo unde le era locul. Dar incă odată la mine nu se aplica regula asta.
Părul meu lipit de faţă şi spatele lipit de faianţa rece. Poate că nimic din viaţa mea nu era adevarat. Poate că eram doar o fantoma a propriei mele persoane. Da asta eram.
Unde e medicul ăla care voiam să fiu? Unde este acel copil cu principii şi interese? Fumat la colţuri de stradă în timp ce face trafic cu ţigări. Aici e puştiul ce odată voia să devină medic. Ce voia sa ajungă ceva în viaţă,nu un golan fără viitor exact cum e acum.
I-am dezamăgit,stiu asta! Mi-am dezamăgit părinţii. Niciodată nu pot face nimic până la capat. Poate că până la urmă Alexandr avea dreptate,poate că nu eram decât un ţânc care suge degetul în miez de noapte.
Am pus mâna pe robinet şi am învartit până când apa a devenit fierbinte.
Jetul de apă cădea pe pielea mea furios. Până şi apa e furioasă pe mine. Pielea îmi era rosie,exact ca al unui demon. Defapt eram un demon.
Un demon sălbatic. Am ştiut cum să îmi distrug familia,am ştiut cum să mă distrug.
Uram asta cel mai mult! Trebuia sa termin facultatea aia. Volam să ajung medic? Unde dracului s-a dus dorinţa aia?
Totul se dusese pe râpă atunci cand ai mei au murit. Da am fost un laş şi da nu mi-e frică să recunosc.
Nu mi-e frică să recunosc că mi-e frică de amintiri! De fiecare dată când reuşesc să adorm am acelaşi vis. Acelaşi nenorocit de vis.
Câteodata îmi era frică să mai adorm. Visul era acelaşi mereu. Mama sprijintă pe scaun cu ochii aţintiţi spre mine,tata pe jos intr-o baltă de sânge,iar surioara mea in pat cu poza mea în mână.
Era prea dureros,mai bine muream şi eu în acea zi blestemată. Preferam moartea,decât să trăiesc viaţa asta oribilă.
Când pielea mea s-a innroşit mai mult decât trebuia,am iesit din duş. M-am infasurat cu un prosop in jurul mijlocului şi am ieşit din duş.
Trebuia să mă pun pe învaţat chiar voiam sa termin acea facultate.
Mi-am căutat cărţile şi prin sertar. O poză căzu pe podea. Am ridicat-o,acolo statea mai zâmbitoare ca nicodată sora mea. Stătea in fostul leagăn ce fusese amplasat cu multi ani în urmă.
O singură lacrimă ca focul îmi părăsii ochiul căzând pe obraz apoi în jos pe barbie ca să ajungă în final pe poza veche pătată de vreme.
STOP! Interzis amintirilor,nu mai vreau să sufăr! Am făcut-o prea mult timp! Trebuia să las trecutul în urmă şi să trec mai departe. Trebuia să fac asta,dacă nu aveam să o ratez,rău.
Dâra de foc lăsată de lacrimă continuă să îmi ardă obrayul şi sufletul.
Era ca şi cum intreg deşertul de amintiri reveneau una câte una lovindu-mă. Parcă voiau să ma ucidă,să distrugă din mine şi singura fărâmă de umanitate ce mai rămăsese.
GATA!!! Am inchis ochii strâns şi mi-am scuturat capul încercând sa uit tot.
Am strâns mai mult prosopul din jurul corpului şi am ieşit din cameră indreptându-mă repede spre bucatarie. Aveam nevoie de o ciocolată caldă ca să învăţ,iar Nina făcea o ciocolată caldă de te lingeai pe degete.
-Niiiina!! Vreau si eu o ciocoaltă caldă te rooog! Vreau să învăţ,şi medicina nu-i uşoară! Spun punând o faţă de căţeluş.
Însă Nina nu era singură,era cu acea fată,acea fată din cimitir,Doamne şi eu eram doar intr-un prosop. Am strâns mai mult prosopul de corp şi i-am aruncat mătuşii mele o privire fulgerătoare.
-Chris ea e Lissa,o stundentă de a mea.
Am dat în spate câţiva paşi până am simţit tocul uşii în spate.
-Tu...!

Scuze de intarziere Sper sa va placa tinand cont ca este printre ultimele capitole din fic