Because this is anemic

[Katherine Grillet]

Cele doua se asezara sfarsite, rezemate de un dulap aproape gol. Evitau sa se uite una la alta, asa ca priveau peste sutele de capete, in speranta de ai gasi pe cei doi baieti. Katherine se simtea neobisnuit de obosita. Chiar daca dormise pana mai mult decat era nevoie astazi, iar nivelul ei de energie era de doua ori mai mare decat al unei persoane normale, vroia sa se arunce in pat si sa cada intr-un somn adanc, fara sa fie deranjata de nimeni. Diversele intrebari pe care si le punea, cu o falsa naivitate, chiar daca era un caracter mai mult decat copilaros, nu aveau nici o insemnatate in momentele de fata. Kate constata cu surprindere ca locul de langa ea, unde Kennya statea acum cateva clipe, era gol. Uita imediat de ciudata oboseala si se uita in dreapta si in stanga cu un sentiment de panica.

“Nici nu am observat cand a plecat. Auzi, ai vazut cumva o viperina care a stat aici acum cateva secunde?”

Baiatul speriat de la Ochi de Soim fugi fara sa-i raspunda.