You're my cup of tea ...

[Scarlett Soul]

"Ce idiot" gandi Scarlett chicotind.
- Planuri malefice, eh ? Dragut haos organizat, Aylee ! sopti Cercetasa, amuzata. Oare fiecare baiat asa se comporta ? Nu fiecare, dar sunt sigura ca majoritatea.
Facu o pauza lunga. Luuuuuuuunga. Dupa care continua, ca si cum vorbea singura, ca si cum doar oglinda si rasetele ironice ale fetelor ii raspundeau.
- Odata cineva mi-a spus ca fetele plang mult si des. Ca un baiat se ataseaza mai greu de o fata. Dar cand se ataseaza ...
Aylee zambi ironic. Cunostea cazul.
- Cand se ataseaza e vai de puta lui.
Intr-o ceainarie atat de linistita, la o singura masa era galagie.
- Imi dai soparlitaaaaa, adica ditamai sarpele ? o ruga Scarlett pe Viperina, razand. Era un ras simplu, pur, aproape copilaresc. Ar fi vrut sa pastreze pe veci acel ras nepasator, ca si cum nu ar mai fi contat nimic, nici o decizie, nici un raspuns, nici un Nimeni. Ar fi vrut sa-l inchida in pahare pline de timp, sa-l zavorasca in alte sertare decat cele cu amintiri, sa-l incuie in Scrisorile ei catre ea.
- Nu-mi vine sa cred cat timp a trecut. Oare cand a fost ultima data cand am mai ras cu adevarat ?
Apoi rataci printre visele ei marete. Cauta răspunsuri. Intrebările avea sa le puna mai tarziu ..
- Sunt un Nimeni. Un nimeni care este cineva.
Apoi se afunda intr-un ras jalnic si trist. Isi pierduse copilaria pe undeva, o abandonase in mijlocul ceainariei, chiar acolo, in acele cateva minute.