Legea dincolo de crima

[Lylith Anne Campbell]

Acum chiar ca aveti ce citii

3.

Faptul ca am un politist care defapt isi face treaba dupa mine e putin ingrijorator, dar ma descurc eu, oamenii ar face orice pentru acele bacnote verzi fara valoare, iar eu am din plin.
,,-Ma bucur ca am putut face afaceri.'' chipul sau se scalda in bucurie si implinire cand ii oferisem banii, iar ochii care luceau puternic in lumina zile scoteau la suprafata lacomia din el.
Era un om ca oricare altul, usor de manipulat, usor de controlat. Cateodata ma intreb cum ar fi sa nu am aceasta putere. Imi iau ramas bun aplecandu-mi usor capul, zambetul lui plin de lacomie imi dadea de inteles ca ma va astepta cu placere oricand. Si-a facut bine treaba, camerele de luat vederi au fost dezactivate in acea seara, cu sigurata ca va parea suspect, dar nimeni nu are nici o dovada.

Soarele era sus pe cer stralucid cu putere, era vara, cald. Nu este ziua mea norocoasa, prefer racoarea. Ma privesc in geamul unui magazin, desii reflectia nu era clare a fost indeajuns incat sa imi pot aranja cateva fire de par.

Aceste zile toride de iulie imi amintesc de verile copilriei cand alergam si saream, incercam sa prind stele si luna, incercam sa ating soarele fara sa ma ard, iar intr-un mod foarte ciudat chiar reuseam. Mi-e atat de dor sa traiesc in lumea mea propie, urasc cum copilaria se maturizeaza mai sever decat imi seama, urasc cum ma izbesc de realitate si cad, urasc cum gandurile mele se impletesc formand adevarate nuvele care-mi inundeaza creierul.

Stomacul meu incepuse deja sa raga, uneori chiar uit de ele singurul lucru cu care il hranesc este alcoolul. Ma opresc in fata unui restaurant, nu de lux cum sunt obisnuit, doar un simplu restaurant de la marginea strazii unde fiecare aliment este de proasta calitate. E aproape de apartamentul meu, iar mie mi-e somn am avut o noapte extenuanta si vreau sa ajung cat mai repede in pat.

Nu am fost niciodata o persoana matinala, sau mai exact nu am fost niciodata minutat de soarele stralucitor al zilei, intotdeauna ma simteam mai bine la adapostul luminii palide ale lunii, intr-un fel sau altul imi hranea gandurile negre si in acelasi timp le camufla, le ascunda de privirile celorlati.

Cand mi-am deschis ochii luminile erau deja aprinse in gemurile vecine, se pare ca se facuse noapte, sau pentru mine dimineata. Imi dau jos hainele imbibate in miros de alcool si tigari si le inlocuiesc cele in care persita inca mirosul sublim de balsam, dar bineintels dupa un dus cald si revigorant.

Aveam acea obsesie pentru par, intotdeauna vroiam sa arete cat mai perfect, oricate chimicale ar necesita acea perfectiune. Ma imbracasem rapid mi-am tras o pereche de adidasi, nu era alegerea mea preferata, dar era cea mai comfortabila asa ca balanta s-a cam inclinat in favoarea ei. Am tras o ultima privire in oglinda, parea perfect, dar ceva lipsea si oglinda cu siguranta nu putea arata aceasta. Mi-am pulveziat putin parfum pe gulerul camasii, era preferatul meu, Armanii, se asorta perfect cu hainele provenite de la acelasi designer.

Am iesit incuind usa in urma mea. Inafara hotelului m-au acompaniat aceleasi lumini puternice si colorate, aceleasi chipuri stranii, totul este ca un fel de ,, bun venit in lumea mea''.

M-am oprit in fata aceluiasi club, ,,Glow'', intotdeauna se intorc la locul faptei, chiar si eu.

Cum am trecut pragul propietarul a avut grija sa fiu tratat cum trebuie, ma simteam ca si o tinta prea incarcata cu sageti.

,,-Bun venit domnule, va pot aduce ceva? Intotdeauna sunteti bine venit.'' imi facea greata modul lui de a fi, se agata de mine la fel ca ca acea banda lipicioasa care nu o poti da jos de pe degente oricat ai incerca.

,,-Tu esti constient ca ai probleme cu politia, nu?''

Incercam sa-mi fac loc prin multime, dar se pare ca singurul meu obstacol era acea agatatoare lacoma, jumatate cheala.

,,-Politia este doar o fatada.'' si-a scuturat mana in aer aratand ca nu-i pasa deloc. ,,Stim cu totii ce se intampla in orasul acesta, probabil e cel mai corup oras din cate cunosc si crede-ma cunosc prea multe si in plus este o femeie stii tu restul.'' buzele lui s-au impletit intr-un zambet lacom si dorinic, nu dornic de bani.

,,-Sunt mai tanar, dar crede-ma o femeie te poate distruge, te ingroapa, la propiu.'' urasc cand sunt nevoit sa fac pe filozoful, dar de aceasta data se pare ca am fost influentat. ,,Cat ma costa sa dispari, cu totul?'' si se pare ca partea melancolica a disparut repede.

I-am oferit cateva bacnote, nu m-am obosit sa numar, niciodata nu am fost bun la matematica.

Clubul era plin de aceleasi trupuri slabanoage care se roteau in jurul barelor sub privirea dornica a barbatilor. Intr-un fel e chiar trista privelistea, iar in alt fel e chiar amuzanta.

Intre toate acele persoane rupte de realitate, doar una singura parea treaza, sau ma degraba nu avea voie sa consume alcool. M-am indreptat cu un pahar de vin rosu spre ea, sperand ca probabil il va accepta.

,,-Nu ti s-a cam terminat tura? Sau politisti lucreaza pana tarziu?'' i-am inmanat paharul oferindu-i la pachet si un zambet usor ironic.

,,-Ce te face sa crezi ca beau, sau mai exact ca as bea ce imi dai tu?''

Trebuie sa recunosc a fost ca si o bomba atomica lansata peste mandria mea, inaca una si voi stii ce a simtit Japonia in al doilea Razboi Mondial.

,,-Nu ti-am retinut numele, cat despre mine Alexander.''

I-am oferit paharul unei minore care oricum era beata si i-am intins mana politistei.

,,-Nu l-ai retiunut pentru ca nu mi l-ai spus, cat despre al tau nu cred ca te-am intrebat.''

Acum cu sigurata stiu ce a simtit Japonia, poate chiar mai intens. Politista a iesit pe usa de la intrare lasandu-ma in urma. Puteam sa alerg dupa ea, dar nu am de gand sa imi ucid cu totul mandria. Oricum sera va continua si fara ea.

,,-Sa inchid camerele domule?''

Credeam ca i-am dat dat bani sa nu ma mai deranjeze, a fost o investitie proasta.

,,-Nu, sunt baiat cuminte in aceasta seara.''