Don't worry, be happy

[Effy K. Dietrich]

Elizabeth and Heather

Nu mai fusese în Camera Necesităţii de la întâlnirea cu prietenele sale Cercetaşe şi chiar îi era dor de acel loc. Acolo mergea de fiecare dată când era supărată, neliniştită, dar şi fericită. Şi asta pentru că acea cameră o liniiştea, se simţea în siguranţă. Alerga pe holuri cerându-şi scuze câtorva elevi din anl I pe care îi lovi în graba sa. Toţi Cercetaşii se îndreptau spre camera de zi, numai ea fugea în direcţia opusă. Dar la câţi elevi erau nu părea să fi observat cineva acest lucru.

Se uită în jur şi observă că holul era gol. Zâmbeşte mulţumită şi se uită înspre peretele de piatră. Totul rămase neschimbat până când pe zid începu să se contureze o uşă de lemn foarte cunoscută Cercetaşei. Elizabeth apăsă pe clanţă şi intră repede, înainte de a apărea cineva care s-o dea de gol. Ultimul lucru care îi mai lipsea era să fie fugărită de Filch şi pisica sa.
Priveşte întreaga cameră. Rămăsese neschimbată. Zâmbeşte larg şi se plimbă prin cameră uitându-se la blazonul Cercetaşilor ce era atârnat de un perete. Se uită înspre fotoliul de lângă perete apoi înspre şemineu. Era cald afară, nu avea nevoie de foc. Se aşeză pe fotoliu închizând câteva clipe ochii. De obicei o deranja liniştea, dar acum îi plăcea.
Tresări atunci când uşa se deschise iar pe ea intră o fată. Elizabeth se ridică imediat în picioare şi îşi scoase bagheta, deşi n-o îndreptă spre Şoimeancă.