Uncle Noah

[Rosalie Vivienne Alden]

Stia cat de mult il ura pe Lestrange si invers, dar totodata era sigura ca Bell nu ar fi pus pe nimeni in pericol din cauza acelui Devorator al Mortii care era atat de egoist, insa si mult prea jalnic. Se gandise astazi ca ii subestimase puterea: mereu l-a considerat un las , asemenea amicului sau Porrin, totusi se pare ca nu era asa. Un alt lucru i se confirmase astazi Rosaliei: Porrin chiar era un las si nimic mai mult. Faptul ca nu a venit singur sa isi apare interesele era o dovada mai mult decat clara. Pufnise si isi daduse ochii peste cap, dar terminase imperceptibil dandu-si seama ca toti o priveau probabil cu mirare avand in vedere ca ar fi putut sa moara in urmatoarea clipa.

Ura fostei Cercetase era probabil la fel de mare ca cea a fostei Soimence pentru Porrin. Stia la fel de bine ca daca Rose s-a abtinut din a il omori pe fostul Devorator, se va abtine si Bell sa o faca. Acum ii venea sa ofteze,dar nu o facuse nevrand sa para o ciudata. Prima data - aproape razand - a doua oara: aproape plangand. Insa starile acestea era foarte frecvente in ultimul timp pentru ea.

Tresarise in clipa in care vocea lui Charles rasunase printre peretii baii plina de gresie si faianta alba si cu o usoara tenta de albastru. Se uitase catre el cu bagheta intinsa sperand totusi sa nu fie nevoie sa o foloseasca,dupa care isi mutase privirea catre amica sa incercand sa ii observe vreo reactie: era mult prea concentrata pe Lestrange.

"Ce treaba ai cu ei? Spune mai bine pentru ce ai venit!", rostise Rosalie deja pierzandu-si rabdarea, dar se temea de un raspuns fiindca in mare parte il stia. Normal ca venise si pentru a o necaji pe Cercetasa, dar si pentru prietenul sau Tomas care era un las! Stia ca o gandise a mia oara pe ziua de astazi, dar subconstientul sau nu se putea abtine.