Is that really you?

[Rosalie Vivienne Alden]

Cuvintele lui Jade o facusera pe Vrajitoare sa inceapa sa planga, dar nu de tristete, ci de fericire. Si-a sters lacrimile in urmatoarea secunda gandindu-se ca probabil nu ar trebui sa reactioneze asa, dar nu avusese de ales. Asa era modul sau de a fi. Cand avea pentru ce sa planga - plangea, iar cand avea pentru ce sa rada - radea pur si simplu uitand de tot si de toate. Se ridicase din fotoliu , apoi se asezase inapoi nestiind ce sa raspunda noii intrebari a amicei sale. Ce ar fi putut sa ii spuna cand nici macar ea nu stia de ce se aflase cu adevarat aici, in acest loc? Chiar nu stia, iar un raspuns stupid ar fi fost de prisos acum, insa se gandise la ceva logic, care totodata sa fie adevarat. Apoi si-a dat seama de ceva si zambise, dupa care murmura:
"Sincer la inceput nu stiam. Uneori ma intrept spre unele locuri fara sa stiu de ce, dar cred ca acum stiu. Probabil inconstient mi-am dorit sa fii si tu aici si .. iata-te!" , adaugase fosta Soimeanca parand sa fi avut o revelatie.