Never again

[Rosalie Vivienne Alden]

Nu mai era nevoie de niciun cuvant in plus. Chicotise usor la vorbele Emei fiindca si-o imaginase in acea secunda o mare scriitoare, dar era atat de constienta ca intr-adevar graise adevarul. De fapt amandoua o facusera. Surase din nou. Se pare ca aceasta zi avea sa fie una foarte buna, sau cel putin asa incepuse, lucru care o facuse pe Rosalie sa se simta bine in pielea sa. Mereu cand vorbea cu Soimeanca isi ridica moralul intr-un anume fel, chiar nu conta cum. O tacere cumplita cazuse din nou asupra celor doua fete, insa ele nu aveau nimic de obiectat. Se intelegeau foarte bine prin priviri sau prin vorbe scrise de autori cunoscuti sau spuse de mari filozofi. Uneori adevarul dainuia in cuvinte ascunse, sperand sa nu iasa niciodata la iveala decat pentru acele persoane care merita sa afle totul. La acest gand se infiorase, dar totodata isi aduse aminte de unele intamplari si peripetii de pe vremea cand erau amandoua Soimence.
"Ai curaj! Şterge-ţi ochii! Adesea căderea e un mijloc de a te ridica mai sus." spusese brusc taind parca ceata din jurul lor. Adora acest citat din Shaekspeare, iar acum il folosise din nou incercand sa isi revina la realitatea cruda, dar .. era realitatea!
"Stai linistita. Si eu am citit destul de mult in ultimul timp .." rase Rosalie. Acum chiar se afla in elementul sau.