Echoes of sorrow

[Rosalie Vivienne Alden]

Nu putuse sa isi gaseasca nici macar cuvintele, se simtea inca de parca se sufoca, de parca cerul ar cadea deasupra sa. Ii facuse semn fetei de la Ochi-de-Soim sa astepte pana trage aer adanc in piept si se va considera in stare sa graiasca ceva. Inca nu intrasera in padurea lui Dean, se aflau in fata sa , dar niciuna nu facuse primul pas pentru a patrunde din nou in intuneric. Facuse un pas inapoi din instinct,apoi doi mai micuti indreptandu-se catre Soimeanca. Oare o deranjase cumva? Nu parea ca facea ceva anume. Se uitase dintr-o parte intr-alta simtindu-se inca detasata de lume, de tot ceea ce o inconjura. Sentimentul ce o cuprinsese era ciudat fiindca de obicei natura ii era un bun sfestnic, ba chiar o ajutase in multe privinte. Inghitise in sec,apoi incepuse sa vorbeasca pe un ton foarte jos:
" Hm, nici eu nu stiu exact. M-am trezit .. sufocandu-ma si m-am indreptat catre padurea asta!"
Stia ca ceea ce spunea nu prea avea sens, insa era purul adevar.