Intunericul unei nopti albe

[Georgia Harris]

"Da, trebuie sa disparem!" isi repeta Georgya in gand. "Dar nu putem lasa lucrurile netermintate!!! Asta in nici un caz!"
-"Obliviate!" stigara fetele in cor.
Nu mai aveau de ce se teme nici Iulius, nici Cecilia, dar nici Rosalie si Georgya.
O piatra parca fusese data la o parte din spatele tuturor. Acum erau in siguranta.
-"Multumesc." le sopti fantoma cu o voce asa dulce, asa calda.

Erau acum din nou in Sala Trofeelor. Intregul se pregatea de iviserea zorilor. Stelele se gandeau sa dispara, sa faca incet loc soarelui, si apoi sa reapara in noapte urmatoare mai vi, mai lucitoare si mai aproape de cel ce le priveste decat in noptile precedente. Toate cele intamplate se vor insemna in caietul mare si gros de aventuri al trecutului, Peste ani poate isi va aminti de ele cu aceasi exactitate cu care poate povesti acum fiecare minut al nopti ce urma sa dispara sau poate ii fa trece prin minte sec toata intamplarea, fara detali, fara adevarata esenta, cine stie?
-"Pa, Rose!" ii spuse Cercetasa fetei, apoi o imbratisa.
Ce frumos ii parea Georgyei castelul si ce frumos ii parea patul sau din dormitotul sau si ce frumos, si ce calm ii parea in acea clipa totul, chiar si zgomotul elevilor care se trezeau cu noaptea in cap.

Topic Inchis!

Edit By Raizen

Galeoni
Rosalie Alden - 110

Puncte
Cercetasi - 120

Topic Closed !