Silence is golden

[Calvin LeBlanc]

Era uimit privind cele doua scaune care aparusera de nicaieri,si daca ar mai fi fost inca in lumea incuiatilor s-ar fi ciupit pana la sange pentru a se asigura ca nu viseaza.Invitat de profesoara se aseza tacticos pe unul dintre ele,temandu-se ca nu cumva sa se transforme la loc in bezna din care aparuse.Era un lucru neobisnuit pentru el ca vrajitorii sa-si manifeste puterile in jurul sau,si se arata incantat de fiecare incantatie,unduire de bagheta si vraja,oricat de simpla ar fi fost.Se pierdea gandindu-se ca intr-o buna zi va avea si suficient talent incat sa-i reuseasca asemenea lucruri.Isi aduse brusc aminte de ceea ce ii spusese profesoara si incerca sa gaseaca ceva cu care sa continue.
"Da...presupun ca este din cauza lunii.Suna ciudat,cred ca e a nu stiu cata oara cand vorbesc despre ea,dar am observat ca in asemenea perioade comportamentul uman se schimba"spuse el mandru de sine.
"Sala aceasta e impresionanta"adauga el soptit."Nu cred ca am mai fost vreodata aici....ma intreb cum arata ziua...Vine multa lume aici sau e la fel de linistita ca noaptea?"