Before the dawn.

[Jade A. Crawford]

Luminiţa verzuie din vârful baghetei fetei nu era suficientă să lumineze atât de mult cât ar fi avut a nevoie. Începu să meargă orbeşte. Era o linişte deplină. Îşi putea auzi propria respiraţie.

Brus, simţi ceva încolăcindu-se în jurul gleznei sale. Încremeni de frică şi îşi îndreptă cu mişcări lente, fără să respire, bagheta înspre podea. Luminiţa verzuie dezvăluie că podeaua era plină de şerpi. Jade scoase un ţipăt care răsună în toată încăperea cu un ecou prelung şi începu să alerge printre gloata de şerpi ce i se târau pe picioare. În timp ce fugea i se părea că încăperea era infinită şi singurul lucru care îi venea în minte era faptul că spera ca undeva, într-un colţ îndepărtat, ecoul ţipătului său să fi ajuns şi la Eveline.

După câteva minute de alergat care i se părură o veşnicie, se împiedică de ceva pe podea. Se ridică cât de repede putut şi observă milioane de cranii in jurul picioarelor sale. Oftă scurt şi începu să meargă mai departe. Atunci se lovi de cineva. Spera din tot sufletul să fie Eve.

OOC: scuză-mă că am întârziat aşa mult