Give me everything ... [ Privat ~ Byung Hun & Jasmine ]

[Lee Byung Hun]

Rămase perplex când auzi cât de clar şi perfect pronunţase numele lui. Chiar nu se aştepta. Avea şi accent, un accent care părea uşor, mai bun decât al lui.
O privi în continuare, realizând cât de anti-sociabil era el de fapt. Habar nu avea să zică acum. Şi probabil dacă ar şti, ar zice clar o prostie mai mare decât el. Niciodată nu se pricepuse la a-şi face prieteni şi chestii de ăstea. Pur şi simplu era prea tăcut. Tăcut e la început, căci mai apoi nu îi mai tace gura. Ar fi vorbit non stop dacă ar fi ştiut-o mai de mult şi s-ar fi comportat mai frumos. El e mai rece şi distant la început, dorind să se ferească de persoane care îl lasă baltă la greu şi false. Îi va lua ceva timp până când se va obişnui şi ataşa de ea, probabil. Sau, nu se ştie. Dacă îi place de ea, poate se va ataşa şi va vorbi normal mai repede decât se va aştepta.
Observă că începu să îşi învârtă o şuviţă de păr pe deget şi zâmbi. Unele fete pe care le cunoscuse, făceau aşa pentru că îl plăceau. Se apropie uşor de ea, cu acel zâmbet întipărit pe chip.
-Nu aşa fac fetele când plac un băiat? întrebă, direct, şi începu să o imite încetul cu încetul.