some love

[Aileen Denvers]

Imi displac persoanele care gandesc astfel, pentru ca au un mod de-a gandi foarte ciudat si nepotrivit. Insa, depinde si de varsta. Nu degeaba se spune "mic si prost", dar din fericire nu se aplica tuturor adolescentilor (mai sunt si unii cu capul pe umeri, ceva mai maturi decat varsta pe care o au). Am cunoscut diferite persoane, unele mai ciudate decat altele, dar am invatat ceva din experientele fiecaruia (bine, cei care au avut placerea sa discute cu mine probleme mai delicate sau neplacute). Imi place sa dau sfaturi, mai ales la capitolele "prieteni" si "iubire", pentru ca imi pot da cu parerea (experienta de viata). Si tot mai de invatat, dar imi place sa discut cu cineva care-mi cere un sfat, ajutorul.

Relatia in care sunt de doi ani a fost la distanta, pentru ca suntem din orase diferite. Toti cei din orasul meu care stiau de relatia mea cu el m-au descurajat, mi-au spus numai tampenii si au afirmat cu tarie (asta la inceput, in primele luni de cand eram impreuna) ca ne vom desparti, fie din cauza distantei, fie ca unul din noi il va insela pe celalalt. Si eu am pus la suflet fiecare vorba, ma consumam singura. Doar mama a fost alaturi si mi-a spus de fiecare data ca nu-i adevarat, sa nu-i mai bag in seama si asa mai departe. Prietenul se amuza si-mi spunea sa stau linistita, dar eu tot ma consumam ca proasta. Pana mi-am invatat lectia (cam de vreo jumatate de an, cam asa) si am inceput sa-i ignor pe toti care spuneau ceva urat despre relatia mea. Chiar si acum mai sunt cativa care ma descurajeaza, dar partea interesanta e ca imi intra pe o ureche si-mi iese pe cealalta (stiti vorba). Deci, practic, ii ignor si-i las sa-si spuna si ei parerile. Asa-mi demonstreaza cat sunt de invidiosi ca am o relatie frumoasa si ca nu ne-am batut joc de sentimentele noastre. Si-l iubesc pe zi ce trece mai mult decat in ziua anterioara