E timpul sa zambesti!

[Alexandra Victoria Cooper]

Da, era un adevarat record, in faptul ca nu adormise. De ce directorii trebuiau sa fie mereu plicticosi? N-aveau niciodata suficienta originalitate cat sa faca ceva amuzant. Asa era si la scolile Incuiate, asa e si la scolile Magice. Oare e o chestie care se transmite de la director la director? Brr, daca era asa, ei bine, nu dorea sa devina directoare.

Intr-un final, plictisita de a mai sta acolo si de a asculta balivernele colegelor sale, Kath decise ca nu ii era foame. Rontaise o gramada de dulciuri in tren si oricum, avea tot timpul la dispozitie bucataria (chiar daca Spiridusii refuzau sa inteleaga ca ea nu e vreo stapana suprema pentru a trebui sa fie servita). Isi lua la revedere de la Julie si ceilalti si se ridica de la masa Astropufilor.
Ocoli o buna bucata de masa pana sa ajung la usa, unde zari o fata de la Ochi-de-Soim. Parea de treaba. Si era si roscata, cea ce ii conferea un plus.

Apoi o descoperi si pe Jennifer. Nu o stia cine stie cat, ci doar asa, din priviri si singurele lucruri pe care le stia despre ea erau prenumele si faptul ca e cercetasa. Dar parea de treaba.

Deodata, se simti impinsa in fata. Efectul socului si probabil lipsa sa de antrenament in cea ce priveste echilibrul (fiindca da, avea serioase probleme cu privire la asa ceva) o facu sa se impiedice si sa cada peste roscata de la Ochi-de-Soim si peste Jennifer, in acelasi timp.
"Pfff...da' norocoasa mai sunt azi!" gandi ea in timp ce se uita sa vada cine e vinovatul.
Un pustan de la anul I, Astropufi, care se pare ca facea...nici ea nu stia. Poate ca si el avea probleme in a nu se impiedica de fiecare crapatura din scoala si nu o facuse cu intentie.
Se ridica si apoi un val de scuze le coplesi pe cele doua fete:
- Imi cer nenumarate scuze, spuse ea ajutandu-le sa se ridice. Imi cer scuze, sunt atat de impiedicata! Scuze!