Compunerile mele

[Avril Arakawa]

Un voal intunecat acopera totul. Toate sperantele, toate visele. In urma ramane doar durerea. Acum o secunda victoria parea aproape. Acum e inghitita in lacrimi fierbinti. O vraja, o lumina a curmat totul. O lumina verzuie i-a stins lumina vietii. A cazut... si nicicand nu se va mai ridica. Voalul flutura nepasator. El si-a facut datoria. L-a inghitit, l-a dus departe de noi. Un baiat plange intr-un colt. Un barbat suspina intraltu-l. Dar buzele lor formeaza acelasi cuvant. Acelasi nume, la care de acum inainte nu va mai raspunde nimeni. „Sirius” murmura ei. Dar degeaba o fac. Viata s-a scurs din el. Acum sta nemiscat, incremenit pe vecie in spatele voalului care il ascunde de privirile altora. Buzele usor tuguiate indica faptul ca el a ras. A ras de curand. Dar nu va mai rade. Nu ne va mai lumina fetele cu glumele lui, S-a dus...pentru totdeauna. Fata lui a pastrat expresia fetei. Usor batjocoritoare, dar buna la suflet. Si o va pastra in continuare. Si daca o sa se intample vreodata ceva...si nu o va mai avea, noi o sa o gasim undeva. Undeva unde nimeni nu se poate atinge de ea. In inima noastra. In suflet, in memorie. Nimeni nu va putea sa ne-o ia! Asa ca ridicati-va si strigati „Sirius Black”. Cinstitii memoria acestui om care a trecut prin atatea, si care a murit aparandu-i pe altii. Nu uitati...Este mort, dar nu este uitat! In memoria lui SIRIUS BLACK!