Hurricane

[Violet Wilson]

• In fumegari de aur, apusul sangeriu isi revarsa apele pe deasupra castelului; adierea plapanda din atmosfera nu parea decat o ultima rasuflare a zilei, adusa ca un ramas-bun adresat luminii. Iar stelele ce incepeau sa luceasca proaspete pe bolta inca sangerie inghetau in mantia racoroasa a noptii.
  O alta seara o gasi in acelasi loc; coridoarele castelului devenisera o a treia casa pentru ea. Pentru ca acolo se simtea cel mai bine. Departe de agitatia din Turn, de linistea mormantala a Bibliotecii si chiar de monotonia Camerei de la etajul VII. Voia ceva nou - ceva diferit; si pe langa asta, putina singuratate. Mereu isi prefera propria companie in defavoarea uneia proaste. Si nu se putea plange de chestia asta.
  
  Insa in seara asta, pasii ii fura calauziti spre iesirea din castel; simtea nevoia sa evadeze dintre zidurile reci, ce pareau a se strange in jurul ei. Voia doar putin aer curat. Asa ca se grabi sa ajunga afara, pe treptele din marmura. Observa o silueta ce admira din umbra spectacolul lent al naturii; continua insa sa mearga, tanjind dupa mireasma adierii nocturne. Era tot ce isi dorea in acel moment.