Nimic si din nou nimic.

[John Romulus]

Raspunsul fetei ii fu pe plac baiatului.Era adevarat ca astfel de momente ale zilei precum rasaritul si apusul capatau o frumusete aparte in momentul in care te aflai langa lac.Rosi putin cand auzi comentariul legat de vrajile inafara orelor.Stia de multa vreme ca vraji inafara scolii nu are voie sa faca deoarece nu avea inca varsta ca Identificatorul sa fie ridicat.Chiar si asa i se parea nedrept ca nici macar in timpul scolii sa nu poata sa faca ce vraji doreste el, se indoia de existenta unei astfel de reguli insa fata era mai mare decat el asa ca nu se porni intr-o discutie contradictorie.
''Teoretic....sunt in timpul orelor de curs...practic se prea poate sa fi plecat de la ora de Previziuni despre Viitor.Nu cred in astfel de chestii si la ora aia nu ai voie nici macar sa iti folosesti bagheta...cat despre vraji...''
O privea pe fata si in gandu lui o multime de cuvinte se amestecau, culoarea parului ei il facea curios, insa isi alunga repede aceste ganduri, se uita apoi la bagheta si zambi.Lemnul vechi de stejar se contopea atat de firesc cu palma lui.
''Cunosc destule vraji incat sa imi port singur de grija...desigur nu excelez momentan la toate, iar unele sunt inca mult prea grele si aproape ca nu imi ies deloc...''
O privea acum pe tanara viperina curios, isi facu in cele din urma curaj si ii adresa intrebarea care ii apasa gandurile de cateva minute bune.
''Scuza-ma....dar...parul tau....e....verde...!''
Formulase gresit propozitia, defapt aceasta ii iesi pe gura intr-un mod gresit decat ar fi vrut el.Nu vroia sa para nepoliticos sau incredibil de curios pentru ca nu era treaba lui.