Nimic si din nou nimic.

[John Romulus]

Baiatul nu intelese la inceput ce vroia fata sa faca si astfel se trezi sub apa.Observa ca fata il luase de mana si rosi, vru sa isi traga mana insa isi dadu seama ca in cazul in care s-ar fi pierdut de ea nu ar fi stiut unde sa mearga.Nu dorea sa fie dadacit de o alta persoana, putea sa aiba grija si singur de el.Aceste momente erau o oportunitate pentru el sa descopere noi locuri in jurul castelului, poate ca cine stie data viitoare chiar va veni intr-o pestera si isi va exersa acolo vrajiile.Dupa ce innota o vreme isi trase mana din a fetei pentru a se uita la ceas si pentru a nu mai fi tinut de mana.Datorita vrajii de mai devreme spera ca acesta sa reziste la apa insa se insela.Vraja lui nu-l protejase decat de ploaie nu si de apa laculului.Privi suparat la ceas si apoi la fata, in spatele fetei cateva siluete ciudate se puteau distinge in intunericul apei.Baiatul isi ridica bagheta si rosti in bula lui.
''Lumos!''
Varful baghetei se aprinse si baiatul vazu uimit niste creaturi ciudate ce pareau a fi sirene, insa erau mult mai urate.Mai vazuse acele creaturi dar doar in cartiile de scoala, stia ca sunt fluiedimi.O trase pe fata de mana cu putere pentru a o atentiona.Cativa fluiedimi le dadeau deja tarcoale.Pareau a fi destul de periculosi, avand in vedere ca purtau chestii asemanatoare cu sulitele,ce pareau a fi foarte ascutite.Baiatul isi pregati bagheta nestiind ce sa faca.
'Asta mai lipsea...sirene urate...off...tot ce vroiam era putina liniste...'
Se uita catre fata si apoi din nou catre sirenele urate, spera ca nu intrasera pe teritoriul acestora.