Nimic si din nou nimic.

[Eliza G. Blest]

ooc : hai mah , te.ai suparat pe mine ? =))

bic : Sirenele disparusera de langa ea deodata , si nu intelegea de ce . Cum ? Atunci se prinsese . Cineva distrusese un bolovan , acesta impartindu.se in mai multe , aterizand pe sirene . Privea scena incantata si totusi suprinsa . Nu se asteptase ca baiatul sa poata sa faca acea vraja . A avut dreptate , stia multe vraji . Insa fata pe care i.o aruncase viperinei , o intristate profund . Poate ca facuse o greseala , trebuia sa isi i.a recompensa , dar nu vroia deloc ca acel asttropuf sa fie ranit . In orice caz nu din cauza ei . Il urmarise in tacere , pana la o gaura imensa si iesisera la suprafata . Se aflau intr.o pestera mare , rece , cu o singura iesire . Ceea prin care venisera . Dupa cum parea , ziceai ca nu apartinea nimanui . Spre surprinderea viperinei nu existau paianjeni .

*Minunat ! Un loc perfect pentru un ascunzis .. Ohh ! *

Se intoarse spre John care se afla la marginea gaurii si ridicandu.se din apa rece . Il urmase , asezandu.se langa el . Vroia sa ii vorbeasca , dar ce sa ii spuna ?

*Asculta , stiu ca o sa crezi ca a fost un gest de nesabuinta din partea mea si poate ca si protector ,dar crede.ma , n.am vrut sa patesti ceva . Am mai avut de a face cu ele pana acum si .. ca sa stii pe viitor , in caz de ne vom mai intalni , ca eu mai intai risc si apoi ma gandesc la consecinte . Stiu ca pare nebun , but , this is me si ...... mai e ceva. Multumesc ca mi.ai salvat viata . Nu o data ci de mai multe ori . Iti raman datoare ! *