Nimic si din nou nimic.

[John Romulus]

Baiatul fu uimit de demonstratia de magie a fetei.Intr-un fel ii era rusine cu el, de ani intregi tot ce facea era sa invete vraji ce se foloseau in lupta.Nu se gandise niciodata ca ar putea exista asemenea vraji miraculoase si interesante, cu siguranta ca se va mai intalni cu acea fata prin castel deoarece devenea din ce in ce mai interesanta cu tot cu parul ei verde.Se inveli cu una din robe si avu grija ca si fata sa fie invelita, nu stia de ce insa acea viperina nu ii era antipatica, ba chiar ar fi putut spune ca pentru prima oara avea un prieten.Si ce mai prieten, nu numai ca era o fata insa era si mai mare decat el si la alta casa.Stia ca de obicei oamenii ii considera pe cei din casa sa mai slabi si inimosi insa baiatul avea de gand sa schimbe acest lucru.Astropufii castigasera prin el o persoana ce avea sa ii urce pe culmile gloriei, cu aceste ganduri baiatul adormi.
Somnul lui nu dura mult deoarece fu trezit brusc de o miscare in apa.Se ridica in capul oaselor si se freca la ochi.Se uita la Eliza care inca se odihnea langa el...
'Daca ea nu a facut zgomotul ala...atunci...'
Isi cauta bagheta, lumina albastra inca incalzea tot locul ba mai mult il lumina in deajuns incat baiatul putea sa cerceteze pestera in voie.Se uita pe tavan si nu vazu nimic.Se intinse la loc cu gandu ca ii se paru.Stia ca sirenele nu au cum sa ajunga acolo, si daca ar fi ajuns asta insemna doar ca cei doi elevi sunt doar blestemati.Incerca sa adoarma din nou dar gandurile lui nu-i dadeau pace...