Semne din strafunduri

[Adnana Hale]

"Pregatita? Atunci..sa mergem!" intreba Viperina, curajoasa
Astropufa dadu din cap aprobator. Nu credea ca o vazuse, dar macar ea stia ca e pregatita. Se simtea. Amandoua se simteau. Acum cu fortele unite, nimeni si nimic nu putea sa le infranga. Se siteau invincibile, curajoase, puternice! Erau pregatite pentru marea Misiune! Pornira la drum! Orbecaiau prin intuneric, inotau, inotau, se indreptau spre Fortareata Verzuie. Un minut..doua..trei.. Timpul se scurgea incet, parca cineva incerca sa le tina in suspans cat de mult putea. Intunericul acela devenise un infern. Parca nu se mai termina, parca nu se mai terminau nici cele 10 minute si nici Fortareata Verzuie nu mai aparea. Oare Oamenii-Pesti erau adevaratii regi, iar Sirene Kurd erau sclavii? Nu, Oamenii-Pesti erau sclavii, se putea citi asta in fata lor. Nimic nu le atragea atentia celor doua fete. Cel putin nu vedeau ele pe nimeni si nimic. Doar inainte priveau, inainte, inainte.
"Auuch!" striga Astropufa. Se lovise de ceva tare. Pipai...da, era un zid. Ajunsera in sfarsit la Fortareata Kurd!

Auuch-uch-ch...

"Ecou!?" constata fata, naucita. "Opaa..am dat de belea"
Aauzeau sunete. Sirenele se apropiau! In momentul acela isi doreau cu tot dinadinsul sa intre, chiar daca acolo ii asteptau si mai multe Sirene. Dorinta lor puternica deschise poarta imensa cu un zgomot prelung.
"Ar trebui sa ne deghizam cumva, ele vad foarte bine pe intuneric" zise Astropufa. "Uite, acolo, pelerine. Ia-ti si tu una repede si hai sa mergem sa rupem Blestemul ala nenorocit"
Se imbracara rapid si nimeni nu le dadu atentie. Erau in niste pelerine negre, nimeni nu le putea deslusi. Oare?!
Dar tot ce aveau fetele in gand era faptul ca trebuie sa puna mana pe cartea aia!