Semne din strafunduri

[Adnana Hale]

"Minunat! Trebuie sa fim precaute. Da Adnana? Si fara tipete, oricat de incete ar fi"
Adnana aproba tacuta din cap. Nici ea nu mai avea chef sa mai treaca prin acea stare ingrozitoare. Frica de a nu fi prinse. Insa avea curaj. Avea. Aveau puterile unite, totul si absolut totul avea sa fie bine. Sintea si stia asta. Mergeau..mergeau..Si aici parca tristetea plutea in aer. Totul era urat, trist, monoton. Niciun glas, nimic. Tacere. Tacerea aceasta te baga in sperieti.
'Oamenii-Pesti au zis ca sunt sirete. Poate ca tacerea aceasta este tot un siretlic de-al lor. Si tristetea aceasta." gandi Astropufa.
Auzul fin al Vampiritei o anunta ceva. Semnalul acela..Pericol..pericolul se apropia. O trase intr-un ungher parca si mai intunecat, si mai murdar pe Viperina.
"Ce te apuca?" striga aceasta, in soapta
"Sh..le simt. Sunt aici, sunt aproape, si ne simt si ei pe noi. Nu mai stiu ce sa facem"
Astropufa inchise ochii. Trebuia sa gandeasca, sa aiba mintea libera, sa se concentreze pentru a avea puterea maxima. Viperina facea la fel.
Dupa cateva secunde, deschisera ochii. Alergau. Alergau prin intuneric. Nu stiau incotro, dar asa le zicea puterea din ei.
'Auuuuuuuch' isi zise Astropufa, de data aceasta in gand.
Se izbise, din nou, de ceva. Se izbise de ceva iesit inafara unui perete. Parea a fi o litera.. K-ul! Erau la cladirea care trebuia. Acum, sa intre. Isi aminteau vorbele Oamenilor-Pesti. Trebuiau sa-si doreasca asta, sa-si doreasca mult. Inchisera ochii, din nou. Se golisera de amintiri, de ganduri, de tot. Acum, doar isi doreau, isi doreau sa intre in cladire. Pasii nu le mai ascultau. Mergeau singuri, se indreptau spre zis. Fetel nu puteau face nimic. Aveau sa se izbeasca cu putere de zidul acela nemilos. Inchisera ochii, de frica. Mergeau, mergeau, nimic nu se intampla. Astropufa indrazni sa-i deschida. Reusisera! Erau inauntrul cladirii. Trecusera prin zid?! Nu mai conta, erau fericite. Dar fericirea nu dura mult. In mintea Astropufei lua contur groaza, un gand rau. I se destainui Viperinei
"Am trecut prin Zid, dar avem un corp. E .. de-a dreptul imposibil! Nu pricep! Doar..fantomele pot. Pericol..asta era semnalul. Daca Oamenii-Pesti ne-au mintit, daca vocea era a sirenelor, ne chemau, ne chemau aici, iar Oamenii-Pesti le-au ajutat doar. Ne-au chemat aici si am devenit Fantome. Dar nu, nu se poate! Of..nici nu stiu ce sa mai cred! Da-mi o palma, sa ma trezesc la realitatea" sopti Adtropufa
Viperina nu mai putu nici sa-si deschida gura. O lumina se aprinse si o voce groasa se auzi.
"Deci ati venit..Ati venit in sfarsit.."
Fetelor le ingheta sangele in vine. Ce se intampla?!