We find each other
|
22 Aug 2011, 19:36
(This post was last modified: 17 Sep 2011, 16:57 by Eliza G. Blest.)
Post: #15 |
|||
|
|||
Mergeau pe alei intortocheate,printre blocuri atat mari cat si mici, atat vechi cat si noi , atat distruse cat si aranjate. Erau cartiere peste cartiere, strazi peste straza si din cand in cand mai zareau cate o casuta darapanata. Dupa tot acel drum sucit , fetele ajunsera cu bine la parcul dorit. Se intoarse spre Aylee care era in spatele ei , cu rasuflarea intretaiata.
*Yay! Ce ai patit fatuca? Ce rasuflii asa de parca ai fugit o mila,*o intrebase Eliza,uimirea conturandu.se pe fata ei. Aylee zambise , trase in aer in piept apoi il expirase. *Te miri Green? Nu pot sa inteleg cum de ai atata energie in tine. Parca erai o masina la viteza a patra. Uneori,ma gandeam sa sar in spatele tau! * Statura cateva momente,amandoua imaginandu.si scena - Eliza alerga printre blocuri, sarea pe ici pe colo pe un zid distrus,momentele perfecte ca Aylee sa sara pe ea. Prima data nu a mers,a doua de asemenea, uneori mai cazand si lovindu.se . Venise a treia incercare, Eliza era la 3 metri inaltime de pamant,Pink isi facuse elan si sarise in gatul ei,se prinse cu ambele maini de aceasta si ambele fete zburau pentru...3 secunde, apoi o bufnitura rasunatoare se auzea ca un ecou in tot cartierul- se priveau in ochi, si le pufnira rasul. Una reusea sa se stapaneasca , isi ridica privirea spre cealalta si o apucase din nou rasul. Dupa un timp indelungat, Green se oprise si fara sa o priveasca pe Pink, puse mana pe arborele mare ce trona in mijlocul bancilor si fratilor lui care erau cu mult mai tanari. Puse o alta mana pe o crenguta,piciorul intr.o gaurica mica,isi lasase toata greutatea in mana,apoi cu cealalta se prinsese de trunchiul copacului. Se sprijinse de ambele maini isi ridicase picioarele , le duse langa maini , pe trunchi, isi pastrase toata forta in picioare . Ochise o creanga rezistenta la douazeci de coti deasupra ei, isi facuse elan si sarise prinzand.o cu o mana. Se urcase pe ea, asezandu.se comod, stand in fund, cu picioarele in aer si cu mainile pe langa corp.Privise in jos printre crengile infrunzite , dupa Aylee. Nu era nici urma de ea. Niste sunete de crengi rupte se auzeau pana la ea , facand.o sa le caute sursa. Dar nu o gasea.*Ehh, o cunosc pe Raven, o data si.o data tot isi va face aparitia.*Ceea ce se intamplase defel. Sub Green, o creanga cu tepi se ridica inspre ea avand ca tinta... *Fundu' meu!*tipase ea ,alarmandu.se si sarind in sus si in jos pe creanga dar nu cazuse. Isi frecase cu putere fundul, privind in jos, recunoscand parul roz dintre frunze. *Ce te.a apucat?*o intrebase ea nervoasa,suierand. *Eu? Ce.am facut?*Green oftase si se puse inapoi pe creanga contempland imaginea. *Ce ciudat a fost drumul cu trenul!*rostise Raven dupa un moment de liniste. *Ciudat da,dar si scurt.Apropo, trebuie sa iti multumesc, mi.ai dat de doua ori sansa sa evit saruturile lui Matt. La a treia s.a enervat la culme si m.a luat cu forta*, raspunse ea ,rosind putin. Fara sa mai astepte vreo replica de la Aylee, sarise din copac, cazand in picioare. Viperina o urmase, alunecand pana la ea. *Deja?*intrebase ea uimita. *Da , e trecut de ora 6 iar maicamea vine peste o ora jumate.Noi in mai putin de o ora am ajuns acasa!*raspunse ea, in timp ce mergea pe alei nemai pasite pana atunci. Pink venise langa ea, mergand normal. Viperina mergea incet cu mintea aiurea. *Auzi. Iti place Shane?*rostise intrebarea cu indiferenta,in timp ce incerca sa dea deoparte niste crengute ratacite . Se lasase linistea intre ele , auzindu.se numai crocanitul ciorilor, sunet ce o facea pe Eliza sa zambeasca siret.Facuse coltul si in fata lor se afla o casa mare, stil vechi,zugravita intr.o culoare inchisa, de un verde murdar , cachi, culoarea preferata a mamei ei. Se intoarse spre Aylee vazand uimirea pe fata ei. Ii zambise usor , o luase de mana, o trase spre poarta neagra, mare,ce se deschise imediat simtimd prezenta unui membru de familie. Pasira, intrand intr.o curte mare cu multe flori si copaci . *Bine ai venit la resedinta familiei Cyreno!* zise viperina. "Asteptarea ne da iluzia ca facem ceva asteptand, cand, de fapt, nu facem altceva decat să murim suportabil, putin cate putin."
![]() |
|||
« Next Oldest | Next Newest »
|