Compunerile mele

[Avril Arakawa]

Vreau sa pun aici o poveste de dragoste. Este trista dar nu prea reusita ^^.

Povestea a doi tineri

Era intuneric bezna. Fata se plimba singura pe malul apei. Totul era atat de linistit! Luna stralucea cu putere. La lumina ei observa pe cineva langa lac. Se apropie. Acel cineva se intoarse. Era un el. Se uitara pentru o clipa fermecati unul la celalalt.
-Buna. Sunt Carlos, se prezenta baiatul zambind.
-Iar eu s-sunt Lisa, sopti fata.
-Lisa...Ce nume frumos. Ca si tine, mumura el mangaindu-i fata. Se apropiara unul de celalalt. Dupa cateva clipe de sovaiala se sarutara. Au stat mult timp privindu-se, tinandu-se in brate.La un moment dat fata se departa.
-Trebuie sa plec, spuse ea sarutandu-l din nou.
-Bine. Dar vin-o maine la mine acasa. Nu pot sta mult fara tine.
Cei doi consimtira sa se intalneasca a doua zi. Cum ajunse acasa fata se culca fericta, ganduindu-se la iubitul ei.
A doua zi era foarte insorit iar pasarelele ciripeau fericite. Fata se aranja, dorind sa isi impresioneze iubitul. Ajunse la el acasa si batu la usa. Nu raspunse nimeni. Fata apasa pe clanta si usa se deschise. Intra in casa, cautandu-si iubitul. Intr-un final il gasi in gradina. Dar nu era singur. Se saruta ca alta fata. Lisei i se umplura ochii cu lacrimi. Se intoarse si incepu sa alerge spre las. Baiatul o vazu si se lua imediat dupa ea.
-Lisa, stai, asculta-ma! Totul a fost o inselatorie pusa la cale de Andreea. Eu pe tine te iubesc! LISA!
Dar fata nu il asculta. Ajunse la lac si se scufunda in el. Cand o ajunse din urma baiatul era prea tarziu. Fata se inecase. De durere Carlos lua o funie si se spanzura deasupra lacului, langa iubita sa. De atunci lacul se numeste "Lacul suferintelor" si este un loc nefast pentru tinerii indragostiti.

Sper sa va placa.Stiu ca e scurta, dar nu prea ma pricep sa fac povesti lungi. Si am mai facut acum inca ceva, un fel de scurta compunere in engleza. Nu ma prea pricep la engleza. asa ca este posibil sa aiba o gramada de greseli.

"Avada Kedavra!" and all it's finished. A green light and that's all. One tear, one sigh...and he falled down without life. But on his face you can see something different. You can see hope. Hope for tomorow. Hope for a batter life. That is why he is death. Because he wonted for us a batter life than he had. He fought for us to be free. He met dead with his arms opened. For us! So lets honored his memory! Let's fight foward for liberty! Let's prove that he doesn't died in vane. For REMUS LUPIN!!!