Semne din strafunduri

[Eliza G. Blest]

Era liniste in jurul lor , prea liniste , ceea ce o inspaimanta putin pe Eliza .
"Linistea inainte de furtuna .. sau chiar de razboi . " Coridoarele erau slab luminate , de niste torte vechi , dand o culoare rosiatica-amaruie acestora . Insa nu statusera foarte mult prin aceste coridoare bantuite , ci mergeau prin camera , care , spre surprinderea viperinei .. erau goale . Nici urma de vreo sirena , ceea ce ii parea ciudat . Doar daca ..
"Asculta , cred ca stiu cum vine cu acest toiag miraculos . Acea dihanie , i.am uitat numele , avea o putere anume asupra lor , dar , ca baghetele , cel sau cea care l.a invins , pune stapanire totala asupra lui . Deci , noi , fiindca l.am batut , in ghilimele , pe acesta , avem controlul asupra sirenelor . Adnana ! Am devenit un fel de .. regine ! "
Era uimita ca gasise o piesa din acel puzzle . Macar acum stia cine era adevaratul "stapan" , dar tot nu intelegea cum venea treaba cu acel birou , sau ce o fi fost el . Au distrus capul , ce rost mai are sa mai citeasca dintr.o carte sinistra o vraja ciudata . Daca ele vor fi captive ? Daca a fost o pacaleala ? Insa nu vroia sa o deranjeze pe Adnana . Parea asa de sigura pe ceea ce face si incotro merge , incat , isi daduse seama ca niste cuvinte simple , cu indoiala , nu mergeau sa ii distruga zidul construit pe baza cuvintelor sincere ale oamenilor cu cap de bula . Nu avea nicio sansa , deci , trebuia sa o urmeze ... Dar unde ? Unde mergeau ? Nici nu mai stia pe unde se afla . Avea senzatia ca se pierdusera . Credea ca se aflau intr.un labirint . Simtea ca ameteala o cuprinde din nou si iar .. o lua lesinul .