Dreamcatcher.

[Scarlett Soul]

Se aseza. Simtea cum incet umezeala ii patrundea prin haine si ajungea la piele, dar nu ii pasa. De fapt, ii pasa de prea putine lucruri.
Incerca sa o priveasca mai bine. Acum, ca era cu spatele, era oarecum mai usor. Observa cum fatuca aceea isi intoarse privirea in nenumarate randuri. Privea in spate des, mult prea des.
'Crede ca o judec, motiv pentru care se judeca singura.' gandi Scarlett, chicotind.
In ultimul timp radea, chicotea si se stramba des, dar nu se putea spune despre ea ca era toata doar un zambet. Nu, asta chiar nu se putea spune.
- Eu nu te judec.
Nu era sigura ca fata o auzise, dar daca nu, atunci nu avea decat sa incerce sa zboare mai departe. Ar fi vrut sa rada sadic, cand se gandea cat de ridicol era totul, dar se abtinu. Fata aceea trebuia sa descopere singura zborul. Scarlett stia ca nu asa se punea problema, nu material. Zborul era o chestie spirituala. Era fericirea care te purta pe aripile vantului. Fericirea care pe culmile gloriei te arunca inapoi, ca sa nu uiti primii pasi facuti in viata. Fericirea este un lucru efemer, care te ajuta sa cazi, ca sa poti face diferenta dintre Bucurie si Tristete. Fericirea pe cat e ea de frumoasa, pe atat de sadica.
- Tu stii ?
Era aceeasi voce, aceeasi voce hotarata pe care o auzise si prima data. Era o voce care nu i se potrivea deloc fetei.
'Asta nu mai e o voce de copil. '
Nu stia ce sa ii raspunda. Se simtea prinsa intr-o colivie fara gratii, stramtorata de niste maini care nu erau acolo, se simtea incomod, dar nu vroia sa plece. Pentrru Scarlettt era un sentiment nou, se simtea invinsa de doua cuvinte.

Tu stii ? Tu stii ? Tu stii ? Tu stii ? Tu stii ? Tu stii ? Tu stii ? Tu stii ? Tu stii ? Tu stii ? Tu stii ? Tu stii ? Tu stii ? Tu stii ? Tu stii ? Tu stii ? Tu stii ? Tu stii ? Tu stii ?

Nu stia. Nu stia nimic. Nu stia nici macar ce trebuia sa stie. Nu stia cine era. Nu stia incotro se indrepta.
'In bezna toate drumurile sunt la fel.'
- Nu imi e frica, dar cumva imi place sa ma vait. Si stii de ce ? Vreau afectiune.
Nu mi-a fost niciodata frica sa imi urmez drumul. Nu cand e decizia mea. Doar ca ...
'Doar ca tin prea multe lucruri incatusate in mine. Fiecare lucru are un sfarsit. Uneori stau si ma intreb cat o sa mai incapa in sufletul meu. Cat ? Cate kg din parerile altora ?'
- " Spune-mi si voi uita. Arata-mi si imi voi aminti. Implica-ma si voi intelege. "

Tu stii ?