Nimic si din nou nimic.

[John Romulus]

John simtea cum puterile incep sa il paraseasca insa trebuia sa avanseze.Arunca vraji in toate directiile in timp ce incerca sa innoate.Se uita pentru o clipa la Eliza, daca nu ar fi facut cascadoria de mai devreme probabil acum ar fi fost deja in castel in patul lui cald.Dupa o vreme observa lumina cerului care batea la suprafata lacului, isi intinse mana parca pentru a fi sigur.Simti aerul rece al lumii de deasupra in momentul in care iesi de sub apa.Se uita in toate directiile si isi dadu brusc seama ca era noapte, privi in jurul lui pentru a se asigura ca Eliza este acolo.Vazu malul si incepu sa innoate disperat din nou catre acesta.Isi dadu brusc seama ca bula care il ajutase sa respire atata amar de vreme sub apa disparu probabil la contactul cu aerul.Baiatul isi umplu plamanii cu aerul rece al noptii.
''Haide...mai avem atat de putin...''
Se uita sa vada ce se intampla sub el daca sirenele plecara, pentru a fi sigur isi indrepta din nou bagheta catre intuneric repetand singura vraja la care se putu gandi in clipa aceea.
''Aresto Momentum!''
Spera ca vraja lui sa le ofere celor doi un avans cat de mic.Malul lacului era atat de aproape.