Dreamcatcher.

[Lorelai D'Art]

Din clipa din care incepuse sa povesteasca , eu imi imaginam. Cum ajungea la amanunte , imaginatia noastra se rupsese. Eram nevoita sa imi imaginez ce zicea ea , si asta mi se parea in regula din punct de vere mental. Mi-am imaginat o fata , care clar nu eram eu dar putea sa fie chiar ea , care face toate astea. Se aseaza in speranta de a bea cafeaua ca in ultima zi din viata , si brusc gandidu-se asa ... vine Viata in intampinarea ei.
Lucrul aceasta ma amuza oarecum si ma facea sa scot un ras amar. Sa vina viata care te surprinde , te ia si te arunca , si tu speri sa vina salvarea . Si cand speri sa vina din nou Viata in sufletul tau , atunci realizezi ca poate ca Viata este deja ocupata intampinand alti oameni , alte suflete.

"Tu ai fost cea care m-a invatat ca nu exista finaluri fericite. Exista doar finaluri mai putin dureroase."

Finaluri. Mereu e vorba de sfarsituri si in afara de filmele americane , putin pot sa zica mandri ca "Dar ...s-a terminat frumos. Sunt fericita si asa." Erau prea putini. Si se pare ca nici fata din fata mea nu putea sa zica asta. Si nici eu nu puteam.
- Ce as zice eu la Viata ? ... am inceput eu meditand asupra cuvintelor pe care deocamdata doar le gandeam.
Imi imaginam cum stau eu si beau cafeau. Im aprind o tigara si relaxata ma uit , si privesc in ochii Ei. Suflu incet fumul lasandu-mi timp sa ma gandesc cum sa incep conversatia sau cum as putea sa dau de inteles ca nu uneori nu imi place ca exista. In unele momente as fi spus
"-Cnoc , cnoc ... E acasa Moartea ? Ma deranjeaza sa tot vorbesc cu asistenta lui. Cum o chema? A , da. Viata."
Dar in dimineata acea m-as fi trezit implinita , apoi distrusa de propriul trup care nu ma placea . Dar mi-as fi revenit sorbind obraznic lichidul cald din ceasca antica.
- As spune ca ... Uita-te la mine si numeste-ma viata pe care ai tu ai irosit-o! am zis in cele din urma ce as fi zis cu un zabet satisfacut si ironic pe buze.
Viata pe care viata nu ar fi avut-o. Eu. Si oricine altcineva. Ma simteam prinsa intr-un joc unde nu eram capabila sa joc de una singura. Dar despre ce vorbeam ? Jucam cu o gramada de alti pioni , dar nici unul din ei nu era Regele ca sa pot sa spun ca eu sunt Regina.
As fi vrut sa ma transform intr-un corb. Sa pot sa fiu numita ingerul mort care duce de pe cruce sufletul la judecata. Daca era sa ma gandesc bine , in unele privinte chiar semananm cu una. Lumea se uita dezgustata la ei , fara sa stie cat sunt de fascinante , de inteligente si de frumoase in interiorul lor. Oare asa eram si eu ?
Dar brusc imi trecuse toate ideeile care imi venisera cand am vazut miscarea brusca a fetei. Se ridicase lasand locul unde sezuse acum cateva clipe inainte gol.
"Vrea sa plece." a fost primul meu gand , care ma ingrozea.