Arta unei iubiri.

[Scarlett Soul]

Hey. Ce de mult nu am mai dat pe aici ... In fine, ideea e ca eu si cu Aylee ne-am hotarat sa scriem un fic si anume " Arta unei iubiri "
In continuare veti putea citi Prologul, pe care l-am scris impreuna. In rest vom posta fiecare, pe rand, cate un capitol. Lecturare placuta !

Prolog

A trecut. Nu mai trebuia sa isi faca griji ca vor muri pe 21 decembrie 2012. Macar atat. Trecuse sfarsitul lumii. Nu a fost asa cum auzisera ca va fi. Nu au fost dezastre naturale, oameni morti fara nici o explicatie sau vreo trecere intr-o alta dimensiune. Lumea nu a disparut, dar sigur s-a schimbat. Intr-un fel, gandirea parca a regresat la cea de la sfarsitul secolului XX. Oamenii nu mai erau la fel de atasati de tehnologie, fara a uita insa de ea.
Strazile Vancouverului erau la fel de aglomerate ca intotdeauna, insa atmosfera unei zile de luni isi spunea cuvantul. Oamenii circulau grabiti cu ziarul zilei sub brat si cu cafeaua in cealalta mana, sperand sa prinda metroul ce avea sa ii duca la servici. Detasati in totalitate de problemele cotidiene, tinerii orasului dormeau in paturile lor visand probabil la cladirea scolii in flacarile mistuitoare ale iadului ... sau doar o parte din ei. Restul se inghesuiau sa prinda cate un loc in fata, desi magazinul de muzica nu se deschisese inca. Lansarea noului album al lui Damien Stone trezise o mare parte dintre liceeni, facandu-i chiar sa se bata pentru un biet metru patrat. Artistul crease mare senzatie inca de la prima sa melodie, iar acum albumul valora destul de mult ca un elev sa si-l poata permite, dar uite ca totusi spatiul din jurul magazinului era plin.
Lara se aseza pe bordura rece a strazii de abia trezite din somnul de duminica seara. Era si ea o fana a lui Stone, dar mandria o impiedica sa stea laolalta cu toti ceilalti fani nebuni. Era mai bine asa, avea sa astepte pana aproape ca nu mai era nimeni. Statu o vreme, jucandu-se cu capatul esarfei sale rosii, rasucind-o si inodand-o la nesfarsit, dar dupa un timp nici asta nu mai reusea sa o tina ocupata. Hotari sa isi cumpere o cafea, asa ca se ridica si o lua in directia din care venise. Cu cafeaua in mana si zambetul pe buze, se intoarse in fata magazinulu, hotarand in sfarsit sa intre, lasand la o parte mandria sa. Drept vorbind, isi irosise o parte din cafea varsand-o pe restul clientilor, dar nu ii pasa prea mult de asta. Uneori chiar ajuta sa fi un mic pericol, ca sa iti faci loc in multime. Dupa primele cateva victime,reusi sa patrunda in magazin. Incepea sa devina insensibila la parerile celor loviti de ea, in timp ce dadea din coate in stanga si in dreapta. Mai inainta cativa pasi si ajunse la raftul dorit. Intinse hotarata mana spre CD-ul care avea sa fie in curand al ei, dar cand apuca carcasa, vazu o mana straina pe proprietatea ei. Isi plimba privirea de-a lungul bratului si dadu de un cap cu doi ochi care o priveau. Nu avea de gand sa ii dea discul, in definitiv ea il ochise prima.
- Cred ca ai pus mana pe CD-ul meu, ii zise impostorul.
- CD-ul tau ? ii reprosa Lara, schizant un zambet ironic.
- Nu stii sa pierzi, ii spuse baiatul, in vreme ce Lara se simtea din ce in ce mai nervoasa. Asteptase timp indelungat pentru albumul acesta si nu avea de gand sa-l abandoneze in mainile unui strain.
- Nu cred ca e cazul. Imi vreau CD-ul.
- Va rog sa va calmati, zise o voce impaciuitoare.
Din cauza faptului ca cearta lor devenise destul de zgomotoasa, unul dintre angajatii magazinului veni sa rezolve problema.
- Se pare ca aveti noroc, le zise tot el, cu un zambet de triumf, in timp ce scoase un alt disc de la spate. Il intinse baiatului, moment in care Lara isi revendica premiul cu un gest multumit. Acesta lua resemnat celalalt exemplar, ultimul se pare, din mainile vanzatorului, luand directia casei de marcat. Lara il urma multumita si ii intoarse zambetul acelui angajat in timp ce iesea pe usa magazinului.