Unveiling the secrets

[Raizen Isildur]

• Raizen zâmbi și ridică jucăuș dintr-o sprânceană. „Mhm, chiar el. Dar mai să dau ortul popii când te-am văzut. Bell Evans... Nu-mi scrii, nu mă suni, nu vii în vizită ! Ultima oara când am verificat eram.. uhm, prieteni.”
  
  Fata se înroșise deja, probabil gata să-l cotonogească, așa că o luă repede în brațe și spuse:
  
  „Bells ! Ce surpriză. Nu te-am mai văzut de atâta timp. Mi-a fost foarte dor de tine !”
  
  Se îndepărtă de ea și ținând-o de umeri spuse dulce ca mierea „Ah, dar ce bine arăți !”
  
  Așteptă reacția fetei să vadă dacă e nevoie să o sărute și pe obraji. Poate, poate uita ceea ce tocmai îi spusese. Sau cine știe, poate făcea ea asta. Adică, pâna la urmă, erau cei mai buni prieteni sau ce ?
  
  Se bucura să o vadă însă întâlnirea aceea nu era tocmai întâmplătoare. Chiar își dorise să dea de ea pe aici. Zâmbi sincer în sinea sa și se gândise la nopțile nedormite din ultimele săptămâni. Avusese coșmaruri peste coșmaruri, gânduri macabre și tot felul de alte grozăvii. Vroia neaparat să se întâlnească cu ea. Să o vadă, să vorbească cu ea. Simțea că Bell e singura care îl poate scoate din starea aceea. Spera sa-i fie alaturi.
  
  O privi așteptându-i reacția. Spera să fie una bună.