Excalibur

[Ema Snow]

„ – Nu. Niciodata” recunoscu fata.
Isi verifica cureaua. Bagheta ei era inca agatata acolo. Inspira profund si impinse usa. Era mai mica decat prima si mult mai solida.
Un singur cuvant se auzi in aerul ce vajai cand usa s-a deschis: Excalibur. Ema stia ca sunt pe drumul cel bun. O simtea undeva in adancul inimii.
In spatele usii nu se afla o alta incapere. Semana mai mult cu o retea de coridoare, un labirint. Existau patru intrari, iar asta o nelinistea. Care dintre ele era cea potrivita? Care avea sa le duca spre locul unde zace sabia legendara si care le va purta spre dezastru? Incerca sa se calmeze, sa-si controleze respiratia. Nu erau inca in incurcatura. Inca.
Atmosfera era solemna. Se simtea de parca ar fi fost in Camelot. Ema lasa sabia si isi scoase bagheta, pregatita sa vrajeasca portile. Se uita in jur si realiza ca uitase cartea sus, in Biblioteca. Incerca sa-si aminteasca ce retinuse.
” – Uncva Athere?” sopti Soimeanca spre porti, cu bagheta ridicata.
Intrebase ’Pe unde o iau?’ si inca astepta un raspuns.
’ A treia intrare poarta noroc’ se auzi iar soapta ciudata.