Excalibur

[Dawn Snow]

Dawn isi dadu ochii peste cap. ’Iar vorbeste marinimia’ gandi ea amuzata, privind expresia nedumerita a Emei.
„ – Ei? Si acum? Pe unde, o tu, luminate Calence?” chicoti Soimeanca, asteptand o reactie.
Desigur ca Ema avea sa ii faca capul calendar pentru chestia asta. Intotdeauna era asa. Orice gluma ar fi facut, sora ei mijlocie iar fi tinut morala un an, poate si mai mult. Eh… Nu e ca si cum Dawn nu ar face acelasi lucru…. Cand incepuse sa studieze la Sanctuar, Ema o numise dragonesa; o combinatie ciudata intre dragon si ducesa. Sora cea mare se agatase de fiecare sansa pentru a o lua pe tanara peste picior. De fiecare data cand Emm spunea dra, Dawn o repezea cu un shush. Din exterior, poate parea incredibil cum de cele doua erau atat de unite, in ciuda tuturor confruntarilor. Oricat de mult s-ar fi ciondanit, ar fi luat lucrurile in serios si ar fi colaborat cand se ingrosa gluma. In astfel de cazuri, functionau ca o masinarie bine unsa.