Excalibur

[Ema Snow]

„ – Vai de mine! Suntem sub lac!” zambi Ema.
Recunoscu si ea ca era ciudat sa zambeasca la acest gand. Ce s-ar fi intamplat daca tunelul se prabusea? Ar fi murit sufocate sau inecate? Nu se mai gandi. Daca rezistase atatia si atatia ani, trebuia sa reziste si acum.
Fiecare nou val de deasupra o incanta, ii dadea speranta. Se intreba de ce sunt valuri intr-un lac? Poate ca afara incepuse furtuna. Se intreba inclusiv ce ora era. Ceasul ei ramasese blocat, inca de cand intrasera in sala cu armuri si scuturi.
Putine stia Soimeanca in acel moment ca ce va urma, va fi demn sa-si aminteasca toata viata.
Peste o jumatate de ora de mers in drum drept, cele doua se vazura in fata unei iesiri. Iesire ce dadea in padure.
„ – Suntem cumva in Padurea Interzisa?” intreba Ema in soapta.