A walk to remember

[Alice Morris]

Alice se puse pe jos chiar im mijlocul luminisului, si isi incrucisa picioarele, privirea avand'o in continuare atintita spre luna. Era ca de obicei luminoasa, craterele din ea desenand forme pe suprafata ei, forme ce astropufei ii semanau mereu cu o fata, indiferent de ce pareri aveau altii. Era foarte linistitor pentru ea sa priveasca luna plina, mai ales in noptile senine, cand cerul ca de catifea, impanzit de stele, purta astrul noptii pe bratele sale. Stand sub cer, si privind luna si stelele, simtea ca nimic nu putea merge rau, si ca totul era bine. Se adresa din nou Cercetasei, de data asta vorbind mai tare, ca sa se asigura ca o va auzi:
"De obicei nu prea pot sa dorm cand e luna plina. De asta stau pana tarziu in noapte si ma uit pe geam, sau chiar ies afara si privesc cerul. Ma calmeaza."