In umbra lumii .

[Egon Xaver Hardwich]

<<Asa ca si cum nu as stii nimic. Ca si cum as fi un pui mic si prostut care habar nu are ce e viata.>>
"Sa vedem, domnisoara. Din cunostintele mele nu tocmai restranse de anatomie, va pot asigura de faptul ca ochiul uman nu detine capacitatea de a vorbi. Dar daca, sfidand ratiunea acestei lumi, ochii mei v-au spus aceste teribile lucruri, atunci va rog sa acceptati scuzele mele sincere." ii spuse cu o sinceritate nuda, aproape iritanta, sagetand-o cu privirea.

Era chiar exagerat din partea ei sa afirme astfel de lucruri. De unde si pana unde trasese concluzia ca asta credea? Studia un lucru infim in mii si mii de carti si ipostaze, la fel studia si un om in mii si mii de situatii si conjuncturi care sa provoace tainuita personalitate sa scoata capul la lumina, sa-si arate adevaratul chip. Nu era un om al concluziilor pripite, si mai ales nu a celor jignitoare. Era foarte bine educat.

<<Nimic, banuiesc ca nu am sa-ti fac nimic.>>
Nimic. Dulcele si amarul nimic, sacrul vid, atat de plin si atat de gol in acelasi timp ca si entitate.
"Bineinteles. Asta este si atitudinea inteligenta pe care trebuie s-o abordezi, domnisoara Soul. Conflictul e cea mai penibila risipa de energie a omului." grai el cu intelepciune.