Ohne zuckerzusatz.

[Egon Xaver Hardwich]

<<[...] Ideea e ca parintii mei si parintii parintilor mei si tot asa au fost Viperini. Am asta in sange. Plus de asta, nu cred ca se poate invata. Adica eu nu am auzit de nimeni care sa se nasca fara a sti reptomita si sa isi insuseasca limba pe parcurs.>>
"Cred ca sunteti cu adevarat mandra, domnisoara, de a fi o viperina innascuta. Eu am citit despre cateva cazuri in care unii vrajitori au reusit sa invete reptomita. Ce-i drept, destul de putine, si pana cand si-au insusit limba cu adevarat, le-a luat mult timp si le-a fost foarte greu. Eu chiar as dori sa invat.." ii spuse cu franchete. Da, se putea invata reptomita, insa cum nu existau manuale, ci doar cateva carti extrem de vechi raspandite in intreaga lume, un profesor nativ, bun cunoscator al limbii, era necesar. Iar cum acestia nu ieseau asa usor la iveala, caci capacitateaa de a sti reptomita nu era atat de bine privita in lumea vrajitoreasca...

<<Aceasta diploma se acorda nimanui. Este o diploma pentru cei pe care nu ii cunoaste nimeni. Este o diploma pentru cei pe care societatea i-a facut invizibili, in loc sa ii slaveasca. Pentru cei care au avut curajul sa spuna cu voce tare ce gandesc, chiar si stiind ca vor fi alungati cu pietre. Pentru cei care in loc sa fie vocea natiunii au ramas fara voce. Pentru cei pe care nu ii mai cunoaste nimeni, doar pentru ca urasc dulcele. Poate pentru mine, poate pentru tine, poate pentru cei de care nu ai auzit niciodata.>>

"Vai mie, domnisoara. Multumesc frumos pentru onoarea pe care mi-ai acordat-o de a auzi aceasta melodie boema pentru urechile mele. Chiar asta scrie? Cat adevar." se holba admirativ si frapat cand la diploma, cand la fata de langa el. "Mirific. Cred ca voi trece pe la Hogwarts doar ca sa mai vizitez aceasta vie dovada ca, odata, candva, un om sau o creatura a vazut prin sticla neclara, pusa fortat de lume in fata noastra, adevarul pur. Nici nu-mi vine sa cred ca un asemenea vestigiu se afla in fata mea.."