Semne din strafunduri

[Adnana Hale]

Gata. Erau sus, in lumea buna. Se simteau normalea, in siguranta. Era bine, bine.. Dar totusi..cum putea sa le fie bine acolo?! In acel 'mormant' acvatic. Cel putin asta era parerea Astropufei. Nu mai vedea vreo cale de scapare. Pana si incredere in Oamenii-Pesti ii pierise de-a dreptul. Acestia insa nu reactionau in niciun fel, nu faceau absolut nimic. Doar statea rezemati de peretele de sticla, cu privirile pierdute si niste zambete, daca se pot numi asa, ciudate, pa fata brazdata de semne ciudate. Oare de unde? Oare cum?

Dar asta nu mai conta pentru Astropufa caci auzi vocea Viperinei.
"Ahh...Adnana, nu cred ca ma pot misca. Apropo, unde suntem?"
Fata putu deslusi cu usurinta in glasul prietenei ei, teama. Frica. Dar totusi nu-si pierduse memoria. Stia ca o cheama Adnana, stia. Deci era ascuns ceva... ceva ii scapa. Dar ce putea sa faca?
Era cat pe-aci sa-nceapa sa intre serios in speieti. Nu stia nimic, nicio vraja..
'Bingo! Vraja.. Dar stai.. tot nu pot.. off..'
Bucuria fu trecatoare, caci Tristetea isi facu din nou loc. Insa se pare ca Norocul avea sa le invinga pe amandoua, caci Astropufa se uita, din intamplae, la Oamenii-Pesti cu niste priviri incarcate de ura. Ii ura. Ii ura de-a dreptul! Dar nu mai avu timp sa se gandeasca la asta, caci il vazu pe cel mai inalt dintre Oamenii-Pesti, ingenucheat, la podea, scotand ceva dintr-o trapa.

O scotea incet, tremurand, parca anume. Astropufa nu mai avea rabdare. Voia sa afle ce era acolo. Era ceva grena, grena inchis, cu dungi negre. Ceva foarte vechi. Apoi, incet, deslusi. Era cartea! Cartea pe care o pierdusera in flacari.
'Si asa...Misiunea celor doua Eroine se apropie de sfarsit..' isi zise Adnana, fericita, in gand.
Era gata sa faca urmatorul pas!