Cea mai frumoasa intamplare

[Christianne Floreine du Val]

JUST ME AND DARKSON

Era o seara racoroasa de septembrie.Vantul adia usor ,mangaindu-i pe studentii de la Hogwarts .Dar se pare ca soimita nu putea dormi.Se ridica din pat ,avand grija grija sa nu-si trezeasca colegele si cobori din Turn.Strabatu castelul si iesi frumos pe usa,de parca ar fi fost la ea acasa.Cobori scarile si isi ridica privirea albastruie spre cerul instelat.Merse ce merse pana ajunse langa un lac mare,albastru in care se oglindea luna cea plina.Acolo ,se aseza pe iarba moale si catifelata si isi inchise ochii.Mina se gandea la cineva anume,la un baiat .Gandul la acel baiat o facu sa zambeasca si sa i se lumineze fata.Dar nici nu isi termina ea gandul frumos ca se auzira niste crengi trosnind.Mina se ridica in capul oaselor si isi scoase repede bagheta."Oare cine se plimba asa tarziu prin imprejurimile castelului?"se intreba ea.Alta pocnitura de crengi.Soimita isi indreptase bagheta spre locul de unde se auzise si striga:
-Lumos!
Dar nici nu apuca sa reactioneze ca i se paru ca isi aude vocea in ecou.Numai ca nu semana deloc cu vocea ei,pentru ca era o voce de baiat.Acelasi lucru i se paru si celeilalte persoane.Dar cealalta persona soptise incet "Nox"!si atunci soimita ii vazuse chipul si in ochii ei aparu o sclipire.
-Darkason!sopti ea privindu-l in ochi,dupa care isi cobori incet bagheta..