Cea mai frumoasa intamplare

[Darkason Pain]

Darkason incerca sa adoarma, lucru care era o utopie. Era evident ca nu avea sa adoarma... era luna plina, iar ultimele 3 luni pline si le-a petrecut bizar: acum o luna ramase blocat in bucataria castelului cu o vampirita, doua surori nebune si un jucator de Vajhat din echipa Viperinilor, acum doua luni descoperise o intrare spre Askaban din Baia Perfectilor, si acum 3 luni ajunse in Camera Secretelor cu Mina Potter... Mina Potter... oare ce mai face ea?
Cu gandul asta Darkason incepu sa-si chinuie mintile: Nu putea sa traiasca fara sa-i admire buclele satene, sclipirea ochilor albastrii, zambetul larg si perfect sau atitutinea mereu vesela ce-l binedispunea. Se dadu jos din pat, isi schimba pijamaua in roba de scoala ciudat de repede, si iesi din Pivnita Viperinilor oriunde il ducea instictul. Poate avea sa se intalneasca iar cu Adnana sau sa intre in vreo camera bizara in care locuiesc balauri cu cap de soareci.
Seara era minunata. Darkason putea zari luna rotunda si sclipitoare ce fulgera cerul intunecat. Inainte sa coboare ultimele scari spre parter, Darkason zari in obscuritate o silueta de fata inalta de vreo 1,70m. Purta roba celor de la Ochi-de-Soim si avea parul lasat pe spate... Nu putea fi... Fata iesi pe gigantica usa a castelului, iar Darkason o urma pana la Lacul din Curtea Interioara. Fata il auzi si se intoarse luminandu-i fata palida cu bagheta. Darkason ii urma exemplul, dar observa ca nu avea nici un sens, asa ca isi stinge bagheta pentru ca fata sa-l poata vedea. Dupa un moment striga uimita: "Darkason!". Era vocea Minei Potter, fata la care chiar se gandea. Darkason alerga spre ea, si o indemna sa mearga la lumina lunii, aproape de lac.
Acum totul era clar ca ziua. Darkason si Mina stateau langa lacul romantic de la Hogwards luminat de lumina lunii, in toiul unei nopti caldute. CE SE PUTEA INTAMPLA?. "M-Mina... ce faci aici...?" incerca el sa articuleze.