Cea mai frumoasa intamplare

[Darkason Pain]

NU! Proasta miscare, gandi Darkason cand soimita ii ruma exemplul prost si sari in apa. Darkason incerca sa ajunga la soimita care deja se scufunda. O prinse de ambele brate fara folos, acum amandoi se duceau la fund. Cu toate astea, Darkason nu ii dadu drumul. Ii sopti: "Mina... daca asta trebuie sa fie sfarsitul, eu...", dar propozitia sa fu oprita de un sentiment brusc de siguranta. Toate temerile lui Darkason s-au spulberat, iar, dupa fata Minei, asa i se intampla si ei: Asta datorita faptului ca picioarele lor atingeau solul.
Amandoi pufnira in rasete asurzitoare. Apa ajungea pana la pieptul lor. Dupa ce descoperira ca nu era nici un pericol, se uitara unul la altul.
Darkason se pierdu in infinitul albastru al ochilor Minei, luminat de luna argintie... Avea din nou sentimentul de pe uscat, dar de data asta se simtea mult mai bine... o placea.