Research.

[Melisse Y. Carter]

• Ganduri masive ii treceau prin creier, indicandu-i sa inceapa cu blocurile si casele mari si luminoase, de pe strazile mult-prea-cunoscute, care bineinteles ca sareau in ochi numai dupa imensitatea lor. Insa nimeni nu avea sa se gandeasca ca secrete intunecate aveau sa se afle inauntrul lor. "Destepti sa fie cei cu aceste ganduri." isi spuse cercetasa. Avea de gand sa inceapa cu ce era mai batator la ochi pentru ce cautau, deoarece exista si posibilitatea sa nu gaseasca nimic, iar apoi, mai tarziu, avea sa mearga in locurile in care "nu e posibil sa gaseasca asa ceva", pentru a gasi acel ceva.
  
  - Cred ca ar fi mai bine daca ne-am da pelerinele jos. bombani Eveline, apucandu-si valul negru care ii acoperea corpul.
  Melisse o auzi, insa se mai gandi daca sa ii raspunda. Nu vroia sa fie dictatoare sau sa se creada cea mai tare, nu. Sub nicio forma. Insa in zilele acelea avea un sentiment atat de puternic care o facea sa creada ca nimeni nu face lucrurile mai bine decat ea. Ceea ce nu era corect fata de nimeni.
  - Propun sa ni le mai lasam...putin. spuse tanara, punandu-si mana pe umarul surorii sale, in semn de pace.
  In locul in care urmau sa mearga parea foarte intuneric si pentru a nu fi vazute de ochi de om sau vrajitor, pelerinele erau necesare.