Cea mai frumoasa intamplare
|
20 Sep 2011, 19:22
Post: #10 |
|||
|
|||
Mina aparu de nicaieri alergand si luandu-l in brate. Nu stia ce sa spuna, se uita in ochii ei mari si albastrii mangaiati de soarele bland si se pierdu...
*** "Acum adaugati 3 catei de Usturoi Stravezii", se auzi vocea stridenta a profesorului de Potiuni. Darkason fu ametit toata ziua gandindu-se la seara trecuta. Ce avea sa se intample cu ei doi? Ce avea sa ii spuna Minei cand o va vedea? In dimineata de azi nu ii putu spune nimic. Nu putea. El... el chiar o placea. Sentimentul de disperare ii reveni din nou in inima. Era la ultima ora de Potiuni, deci, dupa, urma sa o caute pe Mina. "Domnule Pain, ma asculti?" se rasti profesorul de Potiuni. "Da, domnule...", sopti el luat prin surpriendere. Chiar atunci zari pitita langa el o mica bufnita. Era bufnita Minei. O lua, ii scoase scrisoarea din cioc si incepu sa citeasca. Era de la Mina, si ii cerea sa vina la 20:00 langa lac. Respiratia si se opri. La lac... nu va uita niciodata locul ala. Isi scoase pana, calimara si un pergament mai scurt din instict, scrise un raspuns afirmativ, si ii trimise bufnita inapoi Minei dupa care ramase nemiscat cu gandul la ea. Visa, decuplandu-si creierul de realitate. Dupa el, starea asta perfecta a durat o vesnicie. Fu trezit insa, 30 de secunde mai tarziu, de uriasul Dictionar de Potiuni al Profesorul sau, care fu bufnit de crestetul sau. Darkason isi freca parul, dupa care se uita la Profesorul de Potiuni. Avea o privire plina de venin. Se uita, dupa, la tabla. Pe ea erau scrise de doua ori mai multe ingrediente decat erau ultima data cand s-a uitat la ea. "Trezeste-te, Domnule Pain. Poti concura cu Potiunea ta impotriva unui medicament de raceala creat de Incuiati si tot ai pierde.", se auzi vocea stridenta din nou, urmata de un val de rasete din clasa. ***
Era ora 20:00 si el se afla asezat pe Iarba in fata lacului. Un timp ii trecura prin minte idei ca Daca a trimis un bataus? Daca vrea sa arunce un blestem pe la spate? dar le linisti cu ideea ca Mina nu era asa. Tresari putin cand auzi pasii ei din spate. Ea e, se gandi el. Acum e acum. |
|||
« Next Oldest | Next Newest »
|