Pe taramul migdalat

[Bell Evans]

• Se ridica in graba, cu o urma de zambet trist pe chip; trebuia sa se termine - era acum ori niciodata. Si stia mai bine ca oricine ca asta nu putea continua. Era ceva prea vag, care nu avea cum sa dureze.
  Avea o viata in Londra - o viata de care fusese multumita pana atunci. Nu putea lasa totul pentru o tara straina, chiar daca in viziunea ei asta insemna idealul de neatins. Se bucura ca ajunsese pana acolo, ca ii intalnise pe cei patru. Dar nu era prea sigura daca asta era ceea ce isi dorea cu adevarat.
  
  In plus, mereu visase la relatia perfecta alaturi de un barbat care sa o faca fericita; o relatie care sa nu inceapa cu o minciuna. Stia ca Jun Lee nu o acuza in fata pentru faptul ca o mintise - dar nimeni nu stia ce e in mintea lui.
  Voia doar sa plece de acolo; sa se intoarca la hotel si dupa sa ajunga din nou la Hogwarts. Simtea ca abia atunci avea sa-si gaseasca linistea pe care o dorea atat de mult.
  
  "-I have to go" spuse ea, cand mana tanarului o prinse pe a ei; il privi cu raceala, incercand sa nu para prea dura.
  
  Jun Lee se uita dezorientat la ea; era probabil cea mai tampita reactie pe care ar fi putut-o avea, insa stia ca asta trebuia sa faca. Spera doar sa nu il faca sa sufere; era mai mult ca sigura totusi ca avea sa o uite curand. Nu era dragostea vietii lui, sa fim seriosi. Se intalnisera doar de o ora.
  
  Trebuie sa o gasesc pe Shayera! isi spuse ea in gand. Cine stia pe unde era si ea; curtea casei parea imensa - mai ceva ca o gradina publica. Incepu sa se intrebe la un moment dat cat de bogati erau cei patru, insa clatina usor din cap si alunga ideea. Chiar nu era momentul potrivit. Shayera - pe ea trebuia sa o gaseasca.
  
  Dadu coltul si o vazu - in cele din urma, daca putea adauga; merse cu pasi mici, in liniste, pana la locul unde statea si il privi pe Kim Joon si ofta incet. Stia ca Shayera avea sa aleaga sa ramana - fusese visul ei de o viata. Insa ea simtea ca gresise - ca nu acolo era locul ei. Tot ce voia era sa se intoarca la castel.
  
  "-Shery..eu plec" spuse Bells, cu o voce mica. Stia ca probabil aveau sa urmeze urlete si proteste. Shayera sari ca arsa, privind-o socata. "Si nu incerca sa ma convingi sa nu o fac; nu am febra, nu sunt batuta in cap. Am realizat doar ca nu aici e locul meu; sper sa ma ierti" continua fosta cercetasa.
  
  Se intoarse si pleca; simtea ca asta trebuia sa faca. La fel de bine cum stia si faptul ca Shayera avea sa sufere daca o punea sa aleaga intre ea si visul de o viata. Nu trebuia sa aleaga - le putea avea pe amandoua.
  

Edit By Raizen

Galeoni
Shayera Evans - 190
Bell Evans - 190


Topic Closed !