You are the only Exception

[Bell Evans]

• "-Haide, Raizen!" mormăi Bells, întorcându-se brusc; tânărul se mişca parcă intenţionat încet, făcând-o să se oprească din cinci in cinci minute să îl grăbească. "Chiar vrei să ai pe conştiinţă întregul meu dormitor?" continuă ea, uşor ironică. Începu să râdă când văzu expresia lui nevinovată şi continuă să meargă.
  
  Bănuia deja ce avea sa gasească - greşit. Era sigură de ceea ce avea să găsească în Turn. Un mare dezastru; deja începuse să se gandească cu regret la pernele ei mari şi moi sau la hainele din dulapuri. Ultima dată când lasase micuţul de unul singur îi scosese până şi pantofii de pe rafturile de jos.
  
  Ajunseră la intrarea în castel şi începură să urce în grabă treptele; se opri însă când pătrunse în holul întunecat, respirând greu. Era deja prea mult pentru ea. Raizen o privi însă amuzat şi îşi strecură în grabă o mână pe sub genunchii ei şi una în jurul taliei. O ridică brusc, fâcând-o să tresară şi să înceapă să râdă în urmatorul moment.
  
  "-Ce m-aş face eu făra tine" şopti ea, sprijinindu-şi capul de pieptul lui; era aceeaşi senzaţie ca şi prima oară. Aceeaşi fiori mici care îi acaparau întreaga fiinţă. Îşi simţea bătăile inimii luând-o din nou la goană în timp ce el urca scările. Părea atât de mică în braţele lui; dar în acelaşi timp simţea că fusese făcută pentru a se regăsi în ele.
  
  "-Nu vreau sa aflu" răspunse Raizen, după o pauză. Bell chicoti încet, privind cum etajele erau lăsate în urmă de paşii mari ai tânărului. Ajunseseră în Turn şi intrară prin portret in grabă.
  O lăsă cu grjiă jos, iar fata începu să urce cu forţe noi alte trepte; cele care duceau spre dormitoare. Raizen o urmă îndeaproape, iar când deschise uşa rămase în spatele ei. Probabil şocul fusese mai mare decât se aşteptaseră ei.
  
  Puteai spune ca ninge în încapere; doar că în loc de fulgi reci şi umezi erau pene. Sute de pene pufoase, mari şi albe care se aşterneau liniştite peste tot; altă grămadă de haine zăcea abandonată într-un colţ, iar patul mare din mijloc părea trecut prin primul război mondial. Mm, şi asta era puţin spus.
  
  "-Sincer? mormăi tânara, privind deznădăjduită în jur; nici urma de Annie. " Asta e răsplata mea?! Uită-te puţin ce dezastru e aici, Raizen; şi nu mai râde!" continua Bells, întorcându-se spre el.