You are the only Exception

[Bell Evans]

• Începură să se plimbe pe pajiştea tăcută, deasupra căreia se arcuia baldachinul minunat al unui cer albastru; mergeau în linişte, ţinându-se de mână şi aruncând priviri agere spre micuţa Annie, care era la caţiva metri înaintea lor.
  Şi poate pentru a mia oara îi veni în minte acest lucru; că el era al ei şi ea era a lui. Aveau amintiri, aveau un trecut; aveau până şi acel început a fost odată al poveştilor. Era ca şi cum trăia un vis la care nu se gândise niciodată.
  
  Se apropiară de oglinda liniştită a apei, care îşi unduia valurile în adierea răcoroasă de toamnă; privi gânditoare preţ de câteva secunde cum lumina se prelungea graţios pe suprafaţa ei, după care se întoarse spre el.
  O privi puţin derutat, dar zâmbi; îi strânse mâna, parcă vrând să se asigure că era acolo..că avea să rămâna pentru totdeauna lânga ea. Şi era conştientă de înţelesul cuvântului "eternitate" mai mult ca niciodată.
  
  "-Stăm aici?" întrebă ea, cu o voce mică, aproape pierdută. Realiză că sunase foarte ciudat, iar Raiz începu să râdă în următoarea secundă. Se asezară pe prundişul rece, lunecos, cu Annie între ei.
  
  "-Oh, haaide" mormăi tânarul, privind-o cum stătea suparată; o luă în braţele lui, sarutand-o uşor pe frunte.
  Se cuibări la pieptul lui, luându-i mâna într-a ei; viaţa i se schimbase atât de mult, într-un timp atât de scurt. Nu mai realiza ce se întampla când era cu el; de parcă toată lumea ei s-ar fi învârtit în jurul lui. De parcă nu ar mai fi existat altceva. Clătină uşor din cap, ridicându-şi privirile. Annie analiza cu interes lacul, aplecându-se peste malul mic.
  
  "-Ia-o de acolo!" sări Bells, îndreptându-se încet spre ea; ştia că ar fi speriat-o dacă ar fi strigat la ea, aşa că se strecură în spatele ei şi o luă în braţe. Se întinse în mâinile ei şi o privi cu ochii larg deschişi; chiar o înnebunea câteodată. Se întoarse lângă Raizen, aşezându-se în faţa lui.
  
  "-Cât de amuzantă poţi fi" remarcă el, printre alte hohote de râs; fata ridică o sprânceană, iar în următoarea secundă începu să îl sărute. Raizen uită complet de partea în care râdea de ea şi o trase mai aproape de el; se abandonă complet în braţele lui, simţind cum nimic nu mai conta în afara de ei doi.