What I know from the unknown

[Raphael Olivier]

• Capitolul I:
  
  Jack se grăbea spre Spitalul St. Louis. Era total distrus, cu părul roşcat împrăştiat pe frunte şi cu hainele trântite dezordonat pe el. Străzile erau pustii şi nici nu era de mirare, având în vedere ora târzie din noapte. Tricoul verde, cel purtat şi ieri, îi stătea larg pe lângă corp, iar blugii uzaţi îi ţineau isonul.
  Ajunsese în faţa spitalului şi urcă grăbit puţinele trepte. Împinse uşa şi intră în incinta spitalului. O asistentă trecea grăbită pe lângă el, cu faţa ştearsă şi suptă de nesomn. O urmări cu privirea şi trecu mai departe pe coridorul gol, unde paşii săi răspândeau ecouri. Urcă până la etajul nouă cu liftul, acolo unde Emma fusese internată.
  Era atât de distrus din cauza acelui telefon, încât abia mai putea să observe ceva din jurul său. Vorbise cu o asistentă care îi spusese că nu o poate vedea pe fată. Intrase în operaţie cu Dr. Sherman. Jake se aşeză pe un scaun şi, obosit, adormi instantaneu.
  
  ***
  
  Glonţul zăngăni deranjant pe tăviţa mică.
  -Asistentă! strigă Walter.
  O femeie micuţă apăru lângă doctor cu un mers ca de pinguin. Îşi împinse ochelarii rotunzi pe nas şi luă un burete cu care îl tamponă pe Walter pe faţă.
  Dr. Walter Sherman era unul dintre cei mai buni din secţia sa. Reuşise să-i îndepărteze tinerei fete de pe masa de operaţie glonţul de lângă şold. Dar ştia că nu terminase. Partea grea o lăsase la sfârşit, partea în care trebuia să scoată glonţul din umăr. Se gândea dacă va avea succes sau nu. Mai făcuse operaţii de genul acesta, dar nu chiar aşa de complicate.
  Îi mulţumi asistentei şi, dupa ce închise prima operaţie, începu să deschidă o a doua pe pielea albă a umărului fetei.
  
  ***
  
  Jake se ridică în capul oaselor când uşa sălii de operaţie se deschise zgomotos. Băiatul reuşi să vadă masa acoperită cu un cearşaf alb, sub care se desluşeau formele morbide ale unui corp omenesc. Jake se apucă de păr, rugându-se să nu fie ea.
  -Jake, spuse doctorul, închizând uşa. Sora ta a fost foarte puternică.
  Jake era cu capul plecat, încercând să-şi ascundă lacrimile.
  -Dar... bănui băiatul, groaza citindu-i-se în voce.
  -Îmi pare rău, spuse Dr. Walter Sherman. Sora ta este moartă.
  Jake închise ochii, deznădăjduit, lacrimile curgându-i pe obrajii supţi.
  -Ba nu, nu sunt, se auzi o voce.
  Jake îşi ridică privirea, curios, ultima urmă de speranţă citindu-i-se în ochii verzi.