You are the only Exception

[Bell Evans]

• Închise ochii preţ de câteva momente, încercând să se convingă că nu trăia un vis; dar îl privi pe Raizen în următoarea clipă şi un zâmbet i se aşternu pe chip. Nu era conştientă de ce i se întâmpla, nu când era atât de aproape de el; nu când găsise persoana alături de care voia să îşi petreacă restul vieţii. Totul se schimbase atâ de mult, şi într-un timp atât de scurt. Iar ea nu era tocmai omul care să treacă uşor de la o stare la alta; ura aceste lucruri, dar el era cel mai bun care i se întamplase. Şi avea să lupte până la capăt pentru asta. Indiferent de ce obstacole întâlnea.
  
  "-Şi eu te iubesc; eşti totul pentru mine. Şi nu aş putea să-mi imaginez cum ar fi să nu fii aici, să mă ţii in braţe sau doar să îmi spui că totul va fi bine. Am nevoie de tine..şi nu neapărat ca o persoana care să îmi dea curaj, ci ca un lucru vital. Eşti parte din viaţa mea acum; şi nu vreau să te pierd" murmură ea, cu ochii închişi. Simţi cum lacrimile i se adună în ochi, aşa că îl strânse şi mai tare în braţe; ar fi vrut să dureze o eternitate momentul ăla. Să rămână aşa pentru totdeauna, doar ei doi.
  
  Se gândise uneori cum ar fi dacă l-ar pierde; cum s-ar schimba viaţa ei dacă Raizen nu ar mai fi parte din ea. Iar apoi ajunse la concluzia că nu mai exista o viaţă. Şi nu o spunea doar aşa, ca majoritatea lumii care era îndrăgostită; continuai să traieşti, dar probabil duceai o existenţa mizerabilă, de care ai fi vrut să te lipseşti uşor.
  
  Se ridică într-un cot, privindu-l cu ochii încă înlăcrimati; tânărul se pregăti să spună ceva, însă în următorul moment Bells îi cuprinse buzele într-un alt sărut. Nu se simţea in stare să vorbească.