Printre campioni

[John Romulus]

John statea si ii privea pe cei patru, neputand sa isi acopere zambetul tamp ce se ivi pe fata lui.Vazand imaginea cu cei patru fondatori tinandu-se de maini un sentiment ciudat i se infripase in suflet.Stia ca Salazar avea sa ii paraseasca pe ceilalti in curand, ca certurile lui cu Godric se vor prelungi peste multe alte generatii.Stia ca povestile legate de moartea Rowenei si a ficei acesteia vor chinui zeci de generatii insa stia ca nu are nici un drept sa se amestece in felul in care timpul isi urmeaza cursul.Dintr-o data portiunea de cerc in care se aflau cei doi incepu sa se lumineze, mai multe raze albastre si calde ridicandu-se catre tavan.Cei patru fondatori incepura sa rosteasca toti in cor o vraja intr-un dialect ciudat probabil de mult pierdut.John se uita catre usa.Isi dadu seama brusc ca desi calatorise o zi intreaga in preajma unei eleve nu avusese curiozitatea de a o intreba cum o cheama, stia insa numele ei de familie.
''A sosit momentul!Drum bun!''
Cei patru fondatori isi dadura drumu unul altuia si isi scoasera toti patru baghetele.Doi dintre ei le indreptara catre tavan in timp ce ceilalti doi catre podea.Toti patru rostira o vraja a carei incantatie din nou tanarul nu o intelesese si camera fu strafulgerata de o lumina alba.
John inchise ochii din cauza acelei lumini albe puternice.Cand ii deschise, vazu ca se afla pe o podea tare iar in jurul lui stateau tacute zeci de trofee inchise fiecare in vitrinele lor.Se ridica incet tinandu-se de spate.
'Au...inca o lovitura ca asta...si...'
Se uita in jurul lui speriat nevazand-o pe Eliza.Insa se linisti repede cand vazu ca aceasta se afla acolo la o mica distanta de locul unde cazuse el.Se apropie de una dintre ferestre si observa ca soarele statea sa apuna.Baiatul era extrem de obosit si de lihnit.Primul lui gand era acela de a se duce sa se culce in patul lui.Se apropie de Eliza.
''Eliza...esti bine?''